Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Soarele Dreptatii (partea intai)

Soarele Dreptății (partea întâi)

       

Naşterea
(100 strofe)

 

Noapte tristă fără lună,
Cer plăpând fără de stele,
Lumea cum să fie bună,
Când e afundată-n rele?

Plânge Eva, plâng strămoşii,
Aşteptarea e prea grea,
Ochii timpului sunt roşii...
Când pe cer apare-o stea!
 
Mii de ani întru-ntuneric,
Doar c-un gând nădăjduit,
Căci imboldul luciferic
Nu pe toate le-a-nnegrit...
 
Inima din mulţi tresare:
În Adam, Noe, Avraam;
Unsul Domnului răsare
Oare unde? Mulţi ştiau...
 
Bucură-se Iov cel vrednic,
David, regele psalmist,
Căci în satul cel cucernic,
Pe stihuri de acatist,
 
Poposeşte o Fecioară,
Însoţită de-un moşneag;
Betleemul se-nfioară
Când ea, blândă, îi stă-n prag.
 
Străluceşte-aşa de tare
Faţa ei, izvor de har!
Lumea însă ochi nu are,
Nu o priveşte măcar...
 
Iar Fecioara Prunc aşteaptă,
Rod al Duhului cel Sfânt,
Cum i-a spus îngeru-n şoaptă...
Şi de-atunci nouă luni sunt.
 
Au venit să se înscrie,
Pe drum, de la Nazaret;
Dumnezeu calea le-o ştie
Şi le dă un loc discret...
 
Lângă Betleem, o iesle
Ce demult se pregătea
Pentru noaptea de poveste
Când Fecioara-ncet venea.
 
Numele Fecioarei Sfinte-i
Cel mai frumos dintre Sfinţi:
E „Maria"; înainte-i
Se plec îngerii uimiţi.
 
Ea în peşteră păşeşte,
Pietrele o aşteptau.
Timpul se înţepeneşte,
Prorociri se împlineau!
 
Pe fân rece se aşează
Ca pe-un tron împărătesc.
Steaua, sus, o luminează,
Cer, pământ se pregătesc...
 
Pentru ce minune mare
Ce-ncă ochiul n-a văzut?

Ce poate fi nou sub soare?
Timpul toate-a cunoscut...
 
Spun profeţii de din veacuri:
Se va naşte-n Betleem
Cel ce morţii va da leacuri,
Ca prin El să înviem!
 
Şi-al Lui nume, cine-l ştie?
Se cheamă „Emanuel" -
Dumnezeu cu noi să fie -
Şi Hristosul este El.
 
Dumnezeu şi Om deodată,
Fiu născut, Unul - Născut;
Fecioara nevinovată
Maică Sfântă s-a făcut.
 
Şi-a născut sub raza stelei,
Doar cu dor, fără dureri,
Cor de îngeri cântă celei
Ce-a rodit „Azi-ul" din „ieri".
 
S-a născut Mântuitorul,
Lerului Domnuţ din Cer,
Bucurie-n tot poporul,
Întristările ne pier.
 
Oi da ler în iesle sfântă,
Peşteră de Împărat.
Firea-ngenuncheată cântă:
Pe Mesia L-a aflat!
 
Pe firuţul razei lucii
Se înşiră un colind;
Asta e ofranda lumii:
Cântec pe Domnul vestind.
 
Şi de-atunci în prag de iarnă
Se pornesc colindători,
Vestea bună să ne-o cearnă
Până în eternii zori.
 
Dar demult, în vremea ceea,
Trei crai mari s-au închinat, 
Mergând până în Iudeea,
La Pruncuţul înfăşat.
 
Străbătut-au cale lungă,
Din trei ţări de Răsărit,
La Mesia să ajungă;
Steaua, ei au urmărit.

         

 
 

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article