Concurent nr. 20 / Valentina Becart / sectiunea POEZIE LAICA

Labirintul singurătăţii



Voi...
ce ştiţi să opriţi
căderea clipei
în cupa gândului
deschis ca o floare de mai...
nu vă fie teamă
de rătăcirea
prin labirintul singurătăţii...

Voi sunteţi măsura
sublimei cutezanţe
şi mărturia „ a toate" -
voi...
ce năzuiţi a săpa fântâni
spre a găsi izvorul
celei mai pure
creaţii...

Voi...
ce ştiţi a smulge
stâncii
aurul cuvintelor...
cuvinte ce şi-au ascuns în adâncuri
cu teamă... strălucirea...
luaţi aminte la călăuze
ce vă surâd
cu chip de înger...

... drumul ce v-arată
e pavat cu vorbe goale
şi mânjit
cu sângele nevinovat
al florilor deschise delicat
pe marginea abisului
ce-şi caută martirii...

Voi...
ce ştiţi să opriţi
curgerea timpului
cu puterea cuvântului...
ridicat ca un zid în faţa neantului...

... nu vă fie teamă
de măreţia creaţiei
ce-o veţi lăsa mărturie
celor - ce nu vor cunoaşte poate...
labirintul singurătăţii
devenit mormânt al pierzaniei
ochiului stins al regelui Oedip
ce-a căutat cu patos adevărul
adevărul...

 Cavou... iubirea noastră

"De teama pustiului - căutăm iubirea - ca unică si zadarnică salvare."
{ Valentina Becart}


În noaptea asta
n-am să te mai strig -
mult prea înalt e zidul
cuvintele...
convoi de lanţuri şi blesteme...

...dar n-am a mă mai teme...
pe frunte-mi pun cunună
lauri de durere -
şi-mi sap mormânt în gânduri
şi crucile tăcerii
le-oi aşeza cu grijă
pe buza disperării...

...în noaptea asta
n-am să te mai strig
cavou - iubirea noastră
fugară umbră
tremurând de frig...
va zace-n ţintirim
sub treptele tăcerii
sub lespedea uitării...

...şi n-am a mă mai teme...
şi n-am să te mai strig
aici sfârşeşte jocul...
şi noaptea parcă geme
şi-un pas străin
se roagă...
şi...
strânge-n braţe crucea...
sărmană umbră
tremurând de frig
tremurând de frig...