Traducere 2009 - "Inconştientul spiritual", de Jean-Claude Larchet

Traducere 2009 - "Inconştientul spiritual", de Jean-Claude Larchet

Traducere din limba franceză, cartea „Inconştientul spiritual sau Adâncul neştiut al inimii”, de Jean-Claude Larchet (apărută la Paris, Les Editions du Cerf, 2005, cu titlul originalului: „L’inconscient spirituel”) are la bază comunicări şi conferinţe ale cunoscutului teolog francez, susţinute între anii 2003-2004 în cadrul unor congrese şi colocvii ştiinţifice internaţionale, având ca subiect de cercetare posibilitatea întemeierii psihoterapiei fundamentate pe creştinism, spre a fi utilizată în cadrul diferitelor boli psihice ale celor credincioşi sau nu, izvorâte din boli spirituale.

Astfel, Editura Sophia, în traducerea Marinelei Bojin, propune o lectură „de specialitate” adaptată pentru publicul larg, în continuarea altor publicaţii ale aceluiaşi autor, precum „Terapeutica bolilor spirituale” – la care lucrarea prezentă face multe referinţe.

Noutatea studiului constă în faptul că prezintă indicii pentru întemeierea unei psihoterapii încă inexistente, bazată în totalitate pe principii creştine, pe temeiul mărturiilor izvorâte din experienţa ascetică a Sfinţilor Părinţi, dar şi al experienţei cercetătorilor actuali în domeniu. Necesitatea studiului este dovedită prin faptul că psihoterapiile din prezent, fără o legătură profundă cu creştinismul (de ordinul sutelor), s-au dovedit preponderent ineficiente, deşi foarte multe persoane au apelat la ajutorul lor.

Cartea este structurată pe 11 capitole, dintre care ne atrage atenţia mai ales capitolul X, intitulat „Sursele spirituale ale bolilor psihice”, cuprinzând precizări referitoare la: falsa vinovăţie, falsa frică şi falsa îngrijorare, absolutizarea relativului, falsele ritualuri, agresivitatea perversă, pervertirea dorinţei, preţuirea excesivă de sine, înjosirea bolnăvicioasă de sine, relaţia patologică cu trupul, perturbarea relaţiei cu celălalt, tristeţea şi akedia, falsa reprezentare a realităţii, lipsa de iubire, iubirea care nu-i iubire.

Spre exemplu, la subcapitolul „Înjosirea bolnăvicioasă de sine”, teologul menţionează o amăgire întâlnită frecvent chiar la credincioşii creştini, posibilă sursă de depresii, melancolie şi nevroze:

„(...) În iubirea celuilalt e cuprinsă şi iubirea de sine potrivit virtuţii, de care adesea chiar creştinii uită sau o leapădă ca pe ceva rău, de teamă să nu fie luată drept iubire egoistă de sine. Dar iubirea virtuoasă de sine n-are nimic de-a face cu iubirea pătimaşă de sine, care e maica tuturor patimilor, ci chiar i se împotriveşte. Pentru că în vreme ce iubirea de sine ca patimă înseamnă iubire de sine după trup, de dragul propriei persoane, fără de Dumnezeu, iubirea de sine cea duhovnicească e iubire de sine în Dumnezeu şi de dragul lui Dumnezeu, drept ceea ce suntem cu adevărat în chip actual, adică persoană creată după chipul lui Dumnezeu, şi drept ceea ce suntem chemaţi să fim: persoană asemenea lui Dumnezeu, fii prin înfiere şi dumnezei prin har.

Înseamnă aşadar a te iubi pe tine însuţi din pricina desăvârşitei şi neasemănatei iubiri pe care Dumnezeu o are pentru persoana noastră, unică, irepetabilă, de neînlocuit, cu o valoare absolută, inalienabilă şi veşnică în ochii lui Dumnezeu.” (pag. 251)

Concluziile cărţii evidenţiază rolul duhovnicului şi al Tainei Spovedaniei în ajutorarea celui afectat de anumite boli psihice, derivate din boli spirituale, cu condiţia ca acesta (duhovnicul) să fie el însuşi luminat de har şi înzestrat cu discernământ, fără a exclude rolul unei psihoterapii ortodoxe prealabile a fiului duhovnicesc respectiv, din partea unui specialist.

Cartea poate fi găsită la Librăria Sophia (Str. Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, sector 4, lângă Facultatea de Teologie) şi se poate comanda online dând click aici.