Taina Nuntii (dupa niste ani) - de Mirela Sova
Taina Nunţii (după nişte ani)
de Mirela Şova
Am coborât în sufletul tău,
Cu fiecare an, tot mai mult.
Ştiu că şi tu, tot aşa, ai făcut.
Poate nu tot ce am găsit acolo
Mi-a plăcut.
Poate nu tot ce ai găsit acolo
Ţi-a plăcut.
Poate m-am speriat, te-am judecat
Şi am uitat că iubirea începe
În adânc
- Poate şi tu la fel ai făcut -,
Într-un întuneric unde ne dăm mâinile,
Întinzând
Lacrima speranţei până la iertând.
Ne-am unit aşa, unici,
Mai frumoşi, mai ciudaţi,
Mai necopţi, mai haioşi,
Mai nebuni uneori
Şi am recunoscut amândoi
Că e nevoie de har, mereu, mereu,
Să coborâm până la capăt de eu,
Aflându-L pe El.