căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
SLAVĂ ŢIE !
Slavă Ţie, Celui Ce ai răsărit din pământul pântecelui fecioresc, ca să lucrezi tainic pământul inimilor noastre spre a aduce roadele mântuirii.
Slavă Ţie, Celui Ce ai venit pe pământ ca să arzi toate neghinele patimilor din pământul inimilor cu focul iubirii Tale de oameni.
Slavă Ţie, Celui Ce stăpâneşti curgerea izvoarelor şi ai putere a opri curgerea gândurilor noastre celor rele.
Slavă Ţie, Celui Ce ai pus tuturor înainte ospăţul pocăinţei, ca să nu ajungem noi mâncare celui viclean.
Slavă Ţie, Celui Ce ai venit pe pământ ca să mântuieşti lumea cea pierdută în adâncul păcatului şi să ne ridici gândul pe scara rugăciunii către înţelegerile cele mai înalte.
Slavă Ţie, Celui Ce ai purtat toată povara neputinţelor noastre, ca să ne dăruieşti aripile rugăciunii spre ajungere la cele mai de sus.
Slavă Ţie, Celui Ce ai rupt zapisul osândirii noastre cu arma Crucii, ca să ne scrii, Cuvinte, în cartea vieţii pe noi, cei fără cuvânt de îndreptăţire.
Slavă Ţie, Celui Ce ai băut paharul morţii, ca pe noi să ne împărtăşeşti în Împărăţia Ta de paharul bucuriei celei veşnice.
Slavă Ţie, Celui Ce fiere ai gustat ca de amărăciunea patimilor noastre să ne tămăduieşti cu dulceaţa iubirii Tale dumnezeieşti.
Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce cu sângele Tău ai răscumpărat neamul omenesc din robia vrăjmaşului şi pe noi, cei căzuţi întru întunericul înşelăciunii ne-ai scos la lumina cunoştinţei Tale.
Slavă Ţie, Celui Ce eşti neîncetat lăudat de glasuri îngereşti şi nu Te depărtezi nici de suspinurile omeneşti ale celor ce călătoresc în pământul acestei vieţi trecătoare, aşteptând cu dor ajungerea întru Împărăţia cerească.
Slavă Ţie, Împărate al slavei, Cel Ce cu pătimirea Ta ai şters ca şi cu o rouă patimile noastre şi pe Adam, cel căzut în adâncurile iadului, l-ai scos la înălţimea bucuriei dumnezeieşti.
Slavă Ţie, Celui Care pe omul cel rătăcit l-ai căutat în adâncurile cele mai de jos şi l-ai înălţat iar la lumina vederii Tale întru slavă.
Slavă Ţie, Celui Ce cu darul Tău pe toţi sfinţeşti şi le deschizi ochii sufletului ca să vadă cele ascunse privirii omeneşti.
Slavă Ţie, Celui Ce ai purtat fără mâhnire neputinţa firii noastre, ca să ne împărtăşeşti de darurile Duhului şi să ne aduci pe toţi, Mântuitorule, în staulul ceresc al Tatălui.
Slavă Ţie, Celui Ce eşti mărit neîncetat de heruvimi şi culegi din grădina minţii noastre florile gândurilor noastre smerite.
Slavă Ţie, Celui Ce stăpâneşti adâncurile mărilor şi cu suflarea iubirii Tale mişti adâncurile inimilor spre căutarea mărgăritarelor înţelepciunii.
Slavă Ţie, Celui Ce deschizi tuturor porţile pocăinţei, slobozindu-I din temniţa întunecoasă a păcatelor.
Slavă Ţie, Celui Ce chemi la Tine pe cei greşiţi şi nu Îţi întorci privirea dinspre cei lepădaţi de oameni, rânduindu-le tuturor pocăinţă ca să se mântuiască.
Slavă Ţie, Celui Ce cu darul Tău sfinţeşti pe aleşii Tăi şi din nimicnicia patimilor îi ridici la înălţimea împărătească a înţelepciunii.
Slavă Ţie, Celui Ce Te arăţi în oglinda sufletelor curate şi treci cu vederea ca un Milostiv mulţimea păcatelor noastre, rânduindu-ne pocăinţă.
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci, învredniceşte-ne şi pe noi, păcătoşii, a moşteni bucuria veşnicei Tale Împărăţii împreună cu cei ce din veac au bineplăcut Ţie!
trimisă de Mihaela Bratu