/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
Ramas bun de la Iordan - Sfantul Ioan Iacob Romanul
Rămas bun de la Iordan
de Sfântul Ioan Iacob Românul - Hozevitul (1913 - 5 august 1960)
Să-ţi vezi, Iordane, de pustie,
Voi, fraţilor, vedeţi de Schit,
Că eu mă duc din „bătălie”,
Fiind la suflet greu rănit!
De-acuma nu voi bea, Iordane,
Din apa ta plină de dar
Şi nici cu paşii mei nevrednici
Nu voi călca al tău hotar!
Iar ochii mei nu văd de-acuma
Cum zburdă apele în vad
Şi noaptea cum zâmbeşte luna
De după munţii Galaad!
N-aud de-acuma sunet dulce
Al frunzelor de la curmali,
Nici seara chiote în coruri
Ai megieşilor şacali.
Iar primăvara niciodată
De-acum nu pot s-aud în zori
Cum cântă mii de păsărele
Conduse de privighetori.
Mirosul cel de iarbă verde,
Apoi aroma de la flori
Nu vor să-mi farmece simţirea
De-acum în anii viitori.
Cântarea Sfântă Românească
Şi grai al Sfintei rugăciuni
Pe limba noastră – pentru mine –
De-acuma n-o să mai răsuni.
Privirea mea cea visătoare
De-acuma n-o mai aţintesc
Pe faţa Sfintelor Icoane
De la Altarul Românesc!
Lăcaş cinstit, rămâi cu bine
Că eu, nevrednicul, mă duc
Să stau prin casele străine,
Decât să am aici bucluc!
Rămâi cu farmecul, Iordane,
Şi-l dă la alţii din belşug
Să-ţi cânte versul cel de taină
Sihaştrii fără vicleşug!
Păzeşte, Sfinte Prooroace
Pe fraţii care mai rămân
Să-ţi fie turmă cuvioasă
Cu nume vrednic de „Român”!
