Noul Testament povestit pentru copii - Semnele sfarsitului lumii

5 Août 2010, 18:53pm

Publié par Mirela

Noul Testament povestit pentru copii

prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Semnele sfârşitului lumii

Când şedea Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii şi L-au întrebat despre semnele sfârşitului lumii şi ale venirii Sale. Iisus le-a zis:

- Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: „eu sunt Hristos”, şi pe mulţi îi vor înşela. Şi veţi auzi de războaie, de zvonuri de războaie, de foamete, de ciumă, de cutremure. Trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Deci nu vă speriaţi.

Veţi fi daţi voi, ucenicii Mei, la chinuri şi la moarte.

Se vor ridica mulţi prooroci mincinoşi, care vor înşela pe mulţi.

Se va înmulţi păcatul şi iubirea multora se va răci.

Dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Iar vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu se va predica în toată lumea, la toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul.

Se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

Atunci vor fi zile grele, cele mai grele, cum nu au mai fost de la începutul lumii şi nici nu vor mai fi. Iar după acele zile grele, soarele se va întuneca, luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer.

Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Crucea) şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu mărire.

Şi va trimite El pe îngerii Săi, cu sunet puternic de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui.

Şi toate acestea se vor împlini întocmai: Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

De ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, numai Tatăl ştie.

Vegheaţi, deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. În ceasul în care nu vă aşteptaţi, Fiul Omului va veni.

(v. Matei XXIV, 3-44)

Pilda celor zece fecioare

Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care au ieşit în întâmpinarea mirelui, cu candele în mâini.

Însă cinci dintre ele erau nebune (fără minte), iar cinci înţelepte. Cele fără minte nu au luat şi untdelemn în candelele lor. Cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.

Cum mirele a întârziat, fecioarele au adormit, aşteptându-l. La miezul nopţii, s-a strigat:

- Iată, mirele vine! Ieşiţi să-l întâmpinaţi!

Atunci s-au trezit fecioarele şi au împodobit candelele lor. Iar cele fără minte au zis celor înţelepte:

- Daţi-ne din untdelemnul vostru, că ni se sting candelele.

- Nu, le-au răspuns cele înţelepte, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.

Plecând cele cinci fecioare fără minte, a venit mirele. Cele care erau gata au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis. După o vreme, au sosit şi celelalte fecioare, zicând:

- Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.

- Nu vă cunosc pe voi, le-a răspuns mirele.

Deci vegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

(v. Matei XXV, 1-13)

Pilda talanţilor

Şi mai este împărăţia cerurilor ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână averea sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui. Apoi a plecat.

Îndată, cel ce luase cinci talanţi a mers şi a lucrat cu ei, câştigând alţi cinci talanţi. Asemenea a făcut şi cel cu doi talanţi, câştigând alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus şi a îngropat argintul stăpânului, într-o groapă săpată de el.

După multă vreme a venit stăpânul slugilor şi a făcut socoteala cu ele. Cel care luase cinci talanţi i-a adus alţi cinci, zicând:

- Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci am câştigat cu ei.

- Bine, slugă bună şi credincioasă, i-a răspuns stăpânul, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune. Intră la bucuria domnului tău.

A venit apoi cel cu doi talanţi, spunând:

- Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.

- Bine, slugă bună şi credincioasă, i-a răspuns stăpânul şi acestuia, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune. Intră la bucuria domnului tău.

Cel care primise un talant a venit şi a zis:

- Doamne, te-am ştiut a fi om aspru, care seceri unde n-ai semănat. Fiindu-mi frică, am ascuns talantul tău în pământ. Iată-l.

- Slugă vicleană şi leneşă, s-a mâniat stăpânul, ai ştiut că secer unde n-am semănat! Trebuia ca tu să pui banii mei la zarafi (cei ce iau bani cu împrumut şi îi înapoiază cu dobândă). Luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Iar pe sluga ticăloasă aruncaţi-o la întunericul cel mai adânc. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

(v. Matei XXV, 14-30)

Judecata de la sfârşitul lumii

Şi a continuat Iisus cuvântarea Sa, zicând:

- Când va veni Fiul Omului cu mărire, împreună cu sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile. El va despărţi oamenii unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui:

- Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cerurilor, care v-a fost pregătită de la facerea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi M-aţi cercetat; am fost închis în temniţă şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îl vor întreba:

- Doamne, când Te-am văzut astfel şi Te-am ajutat?

Iar Împăratul le va zice:

- Adevărat vă spun, pentru că aţi făcut acestea unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

Iar celor de-a stânga Sa El le va zice:

- Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi nu aţi venit la Mine.

Atunci aceştia Îl vor întreba şi ei:

- Doamne, când Te-am văzut flămând şi însetat şi străin şi gol şi bolnav ori în temniţă, şi nu Te-am ajutat?

- Adevărat vă spun: Pentru că nu aţi făcut acestea unuia dintre aceşti prea mici fraţi ai Mei, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Aşa le va zice Domnul celor de-a stânga Sa.

Şi vor merge aceştia la chinul veşnic, iar drepţii se vor duce la viaţă veşnică.

(v. Matei XXV, 31-46)

Te opreşte şi-ţi aminteşte!

Domnul nostru Iisus Hristos nu a profeţit numai despre Patimile Sale, căderea Ierusalimului ş.a., ci a vorbit oamenilor şi despre sfârşitul lumii, Judecata viitoare, despre a doua venire a Sa, ca Împărat, înconjurat de îngeri şi de slavă multă. El le-a spus că vor fi nişte semne, care vor anunţa venirea Sa:

- războaie în lume;

- multe ştiri despre războaie;

- foamete, boli, cutremure;

- chinuirea şi uciderea ucenicilor lui Hristos;

- înmulţirea păcatelor oamenilor;

- răcirea inimilor oamenilor, împuţinarea iubirii dintre oameni;

- vestirea împărăţiei lui Dumnezeu la toate popoarele lumii;

- înmulţirea falşilor „hristoşi”, a proorocilor mincinoşi, care vor putea face şi minuni, cu puterea diavolului;

- întunecarea soarelui, stingerea luminii lunii, căderea stelelor din cer;

- arătarea pe cer a Crucii;

- venirea lui Hristos – Împărat şi Judecător, pe norii cerului, ca un fulger, văzut de toţi;

- sunetul de trâmbiţă al îngerilor;

- adunarea celor drepţi ai lumii, la Hristos.

Dar când va veni exact sfârşitul lumii, nici îngerii din cer nu ştiu; numai Unul Dumnezeu ştie.

Tot în legătură cu sfârşitul lumii şi cu Judecata de Apoi a vorbit Iisus, când a rostit pilda celor zece fecioare. Era un obicei la evrei ca nunţile să se facă seara, iar mirele să fie întâmpinat de prietenele miresei, cu candele aprinse în mâini.

Candelele de care ne vorbeşte pilda reprezintă sufletele oamenilor, care trebuie „aprinse” din timp cu focul dragostei, arătat în fapte bune, în rugăciune, în pregătire pentru sfârşitul creştinesc al vieţii. Astfel că untdelemnul este mulţimea faptelor bune. Fecioarele nebune nu s-au îngrijit la vreme de sufletele lor. De aceea nu au fost primite la nunta Mielului, adică în împărăţia cerurilor. Mirele e Însuşi Hristos, arătat în slava şi puterea Sa.

Să avem şi noi grijă, ca să nu păţim precum fecioarele nebune, mai ales că nu numai sfârşitul lumii va fi pe neaşteptate, ci şi sfârşitul vieţii fiecărui om e o taină cunoscută doar de Dumnezeu.

În pilda talanţilor, se vorbeşte din nou despre „socoteala” pe care fiecare o va da pentru faptele sale, la moartea sa şi la Judecata de Apoi. Orice om primeşte de la Dumnezeu mai multe daruri, talente, însuşiri bune, pe care le poate înmulţi, săvârşind faptele bune, ajutând, deci, cu ele pe oameni; sau le poate îngropa: fie nefolosindu-le deloc spre binele celorlalţi, fie folosindu-le rău.

Un talant, în vremea Mântuitorului, valora mai multe zeci de kilograme de aur sau de argint. Aşa că şi omul care a primit un talant, nu înseamnă că a primit puţin, ci foarte multe daruri de la Dumnezeu, Izvorul tuturor bunătăţilor. Cei care îşi înmulţesc darurile sunt primiţi în împărăţia cerurilor, iar cei care le îngroapă primesc osânda veşnică.

Iar Judecata de la sfârşitul lumii este asemănată de Domnul cu despărţirea oilor de capre, făcută de un păstor. Hristos e acel Păstor, stând pe tronul de Judecată, înconjurat de îngeri. „Oile” sunt oamenii buni, care vor şedea de-a dreapta Lui, primind împărăţia cerurilor, iar „caprele” sunt oamenii răi, care vor şedea în stânga Lui, adică în iad.

După ce se vor cunoaşte care sunt „oi” şi care sunt „capre”? Cei care în viaţă au ajutat pe oameni, fiind milostivi, dând celor flămânzi mâncare, celor însetaţi – apă, găzduind pe cei fără adăpost, îmbrăcând pe cei goi, vizitând şi alinând pe bolnavi, mergând la cei din închisori, aceştia vor fi „oile”. Iar cei care nu au făcut aşa, ci atunci când li s-a ivit un prilej să-şi arate bunătatea, au trecut pe lângă el, nemiloşi, aceştia sunt „caprele”.

Pentru că ceea ce noi facem unui om, fie el chiar neînsemnat pentru societate, Îi facem lui Hristos Însuşi. De aceea, să nu dispreţuim pe cei săraci, pe cerşetori, pe bolnavi, neputincioşi, căci prin ei Hristos ne poate dărui împărăţia cerurilor.

Pentru a citi mai departe, click aici.

Commenter cet article