Noul Testament povestit pentru copii - Minuni. Fiica lui Iair

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Într-una din zile, pe când Iisus învăţa mulţimea, printre care erau şi farisei, au venit la El nişte bărbaţi, aducând un slăbănog (paralitic).

Neputând ajunge până la El, din cauza îmbulzelii, bărbaţii s-au suit pe acoperişul casei în care stătea Iisus, au scos din cărămizi şi au coborât patul cu bolnavul prin deschizătura făcută.

Văzând Domnul credinţa bărbaţilor, a zis bolnavului:

- Omule, iertate îţi sunt păcatele.

Dar fariseii s-au tulburat, gândind:

- Numai Dumnezeu poate să ierte păcatele!

Cunoscându-le gândul, Iisus le-a răspuns:

- Ca să ştiţi că Fiul Omului are putere să ierte păcatele, iată, zic slăbănogului: „Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta!”

Îndată, bolnavul s-a ridicat, şi-a luat patul şi s-a dus acasă, lăudând din toată inima pe Dumnezeu. Atunci mulţimea s-a minunat de puterea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. (v. Matei IX, 2-8; Luca V, 17-26)

Chemarea lui Matei

După vindecarea slăbănogului, Domnul a plecat din casa aceea şi a întâlnit în drum un vameş, pe nume Levi (Matei). El i-a zis acestuia:

- Vino după Mine.

Acela, lăsându-şi slujba, s-a dus după Iisus. Şi a dat Levi un ospăţ mare, la care a invitat vameşi, dar şi multă altă lume. Iisus şi ucenicii Săi au fost şi ei invitaţi. Fariseii şi cărturarii de la ospăţ murmurau împotriva lui Iisus, zicând către ucenici:

- De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii, cu păcătoşii?

Iisus le-a răspuns astfel:

- Nu au nevoie de doctor cei sănătoşi, ci bolnavii. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. (v. Matei IX, 9-13; Luca V, 27-39)

Fiica lui Iair şi femeia bolnavă

Pe când Iisus discuta cu fariseii, la masa lui Levi, a venit la El un dregător pe nume Iair, care s-a rugat de El, zicând:

- Fiica mea a murit de curând. Dar, dacă vei pune mâna Ta peste ea, va fi vie.

Atunci Iisus S-a sculat şi a plecat de acolo, împreună cu dregătorul şi cu ucenicii Săi. Pe drum, s-a apropiat de El o femeie, bolnavă de doisprezece ani. Aceasta îşi cheltuise toată averea cu doctorii, ca să se vindece, în zadar. Ea se gândea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă”. Ea s-a atins de poala hainei Lui, pe la spate, şi îndată s-a vindecat.

Iisus S-a întors către ea şi i-a zis:

- Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.

Plecând mai departe, spre casa lui Iair, Iisus a întâlnit mulţimea tulburată de moartea copilei. El le-a spus:

- Nu plângeţi, copila n-a murit, ci doarme. Dar nimeni nu-L credea.

La casa lui Iair, Iisus a scos mulţimea afară şi a intrat singur. El a luat copila de mână şi a strigat:

- Copilă, scoală-te! Iar fata a înviat. Iisus a poruncit să i se dea de mâncare. Şi au rămas toţi uimiţi, vestindu-se minunea aceasta în tot ţinutul.

(v. Matei IX, 18-26; Luca VIII, 41-56)

Orbii

Odată, pe când mergea Iisus pe un drum, au venit doi orbi, care se ţineau după El şi strigau:

- Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!

După o vreme, Iisus a întrebat pe orbi:

- Credeţi că pot Eu să fac aceasta?

- Da, Doamne, au răspuns orbii.

Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis:

- Fie vouă după credinţa voastră! Pe dată ochii orbilor s-au deschis.

- Vedeţi, nimeni să nu ştie, le-a zis Iisus celor vindecaţi. Dar ei, plecând de la El, au vestit pe Mântuitorul în toată zona aceea. (v. Matei IX, 27-31)

Demonizatul

După plecarea orbilor vindecaţi, a fost adus la Iisus un om mut, care era demonizat. Iar Iisus a scos demonul din el, încât mutul a grăit. În timp ce mulţimea se minuna de aceasta, fariseii ziceau:

- Cu domnul demonilor (Beelzebul) scoate pe demoni.

Dar Iisus, care cunoştea gândurile fariseilor, le-a grăit:

- Dacă satana scoate pe satana, înseamnă că se destramă împărăţia lui. Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, înseamnă că a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

(v. Matei IX, 32-43; Luca XI, 14-26)

Te opreşte şi-ţi aminteşte

Bucură-te, drag cititor, că ai aflat despre noi minuni ale Mântuitorului nostru. Fii atent la felul în care El le-a săvârşit, având grijă nu numai de trupul bolnavilor, ci şi de sufletele lor.

Ai observat că printre privitorii şi ascultătorii lui Iisus se numărau fariseii şi cărturarii, membrii partidului politico-religios al fariseilor, oameni care se credeau foarte înţelepţi şi instruiţi. Ei erau foarte cinstiţi de popor şi se arătau că urmează întru totul Legea lui Moise. Ei însă gândeau mereu împotriva Domnului, găsind câte ceva de comentat. De ce oare? Pentru că ei nu veneau după El cu inima deschisă, ci numai ca să-L prindă cu vreo greşeală. Îl urmăreau cu neîncredere. Nici măcar atunci când Hristos le dădea pe faţă gândurile rele, ei nu se opreau, nu se linişteau, nu credeau în puterea şi în dumnezeirea Lui.

Aţi văzut, fariseii şi-au dat seama că numai Domnul poate ierta păcatele cuiva şi nu au crezut că Iisus e Domnul, nici când paraliticul a început să umble! Iar când a scos Iisus demonul din cel mut, L-au acuzat că El Însuşi e îndrăcit ...

De asemenea, fariseii erau nemulţumiţi de faptul că Iisus se apropia de cei pe care ei îi considerau necuraţi: de vameşi, de păcătoşi. Iisus S-a apropiat însă de orice om dornic de adevăr, de mântuire, indiferent de starea lui socială, materială, de sănătate, de vârstă etc.

Mai mult, vedem că El are putere asupra morţii, înviind pe copila dregătorului credincios. Numai Dumnezeu are putere asupra vieţii şi a morţii!

Pentru a citi mai departe, click aici.