/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
/image%2F0831336%2F20240418%2Fob_700f68_991b8d9d-d5b1-4857-8671-41d1d318d2dd.jpeg "Nu pot fi decat floare")
/image%2F0831336%2F20240330%2Fob_0a3175_e1b316b39df2c10f0fd67b58b52523a9.jpg "Navalnice pasari")
/image%2F0831336%2F20240217%2Fob_546879_rene-magritte.jpg "Revelatie")
/image%2F0831336%2F20240112%2Fob_64fecd_9e0bd77866128be12fb17406525acdd0.jpg "Ninsoare")
/image%2F0831336%2F20231221%2Fob_ca10c0_303a2f77010c847460e4c2d283c1a8ec.jpg "Acceptarea luminii")
/image%2F0831336%2F20231122%2Fob_f93301_17d283b95a9e6ef6d786eeb4ebab3ac9.jpg "Inima - cochilie")
/image%2F0831336%2F20231119%2Fob_cced18_5c2d7a6b0929c592a6f43346a32e7bf4.jpg "Tu continui sa iubesti")
/image%2F0831336%2F20231026%2Fob_9360c6_a11a42ddfbab09c82729da43eb56184b.jpg "Impacare")
/image%2F0831336%2F20231018%2Fob_3da11a_prietenie.jpg "Cum?")
/image%2F0831336%2F20231018%2Fob_d5ca59_pasari.jpg "Pasari")
La Maria Magdalena - Sfantul Nicolae Velimirovici
La Sfânta Maria Magdalena (22 iulie)
de Sfântul Nicolae Velimirovici, în anul 1926
Înfăşurată în negura tristeţii, Magdalena plânge
Moartea sângeroasă a Fiului lui Dumnezeu.
Tristeţea iubirii e cea mai amară,
Căci ea pe nimeni nu are în lume prieten,
Şi nicio bucurie, de nicăieri.
Lacrimile-i sunt mângâiere,
Şi doar durerea, singurul prieten.
Sfintei Magdalena lumea i s-a făcut întuneric.
Fragilă fiinţă, ea caută lumina,
Ea bâjbâie în noapte, fără nicio nădejde.
Mormântul Lui măcar, acela-i lumina ei,
Dar iată! – şi el e gol!
„L-au furat!”, gândi ea, „gol şi neuns cu miruri!”
Ea vede şi plânge cu amar, de-amar cuprinsă.
Atunci aude glasul unui om, e lângă ea:
- Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
- Mă-ntrebi pe Cine caut? Voieşti ca să mă mângâi?
Atunci, de-ai luat tu trupul, spune-mi unde L-ai pus.
Iisus în jos priveşte femeia care plânge
Şi-i spune blând: „Maria!”
Din inima Mariei lumina iese ca un fulger.
Ea recunoaşte glasul, blândeţea lui nespusă,
Glasul ce-i dă putere, şi-n trup viaţa-i întoarce!
Glasul ce-a vindecat bolnavi, glasul ce-a înviat morţi.
O, voce de viaţă dătătoare, o, iubită auzire!
Maria-i în picioare şi-ntorcând capul, vede:
„Rabbuni!”, strigă ea, şi soarele răsare.
Peste Maria Magdalena, şi peste-ntreaga lume,
Răsare-o Nouă Zi.
/image%2F0831336%2F20170521%2Fob_fa282e_mahrama-6.jpg)
/image%2F0831336%2F20170212%2Fob_b7db79_8b1800648996c240b731039d337834fa.jpg)
/image%2F0831336%2F20170123%2Fob_57fe64_63baf23b93e384f541770f0d9a925f67.jpg)
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)