căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
N u t o u e i
Cu timpul
din conul inimii mele
se-nalţă la-nceput doar un lujer subţire
şi-apoi trunchiul înaltului pin
cu umbra sa deasă parcă mohorâtă
agăţând în acele sale până şi cerul
asemenea umbrei tatălui meu.
Şi-n timp ce ea tot mai mult mă cuprinde
eu cea care sunt
mă micşorez tot mai mult
până când ajung doar cât Degeţica.
Cu timpul
din conul inimii tale
se-nalţă la-nceput un lujer suţire
şi-apoi uriaşul trunchi de baobab
cu voluptoasele-i rotunjimi
în care toată seva pământului
dimprejur ascunde
asemenea umbrei mamei tale.
Şi-n vreme ce tot mai mult ţi-acoperă
privirilor cerul
tu cel ce încă mai eşti
te micşorezi tot mai mult
până-ajungi doar cât Tom Degeţelul.
Cu timpul creşte spaţiul haotic între noi
într-un reflux perpetuu
în care-i tot mai greu să desluşeşti
ce-a fost şi ce a mai rămas din noi.
Şi pentru că mi-ai uitat căldura şi zâmbetul
şi pentru că ţi-am uitat seninătatea şi-nţelepciunea
încercăm să ni le reamintim
mărunte cuneiforme scrijelind peste udul nisip.
Ca pescăruşii ce-şi lasă amprenta trecerii
citită de lumină până când următorul val
se sparge de ţărm.
Autor: Nicolescu Tania