căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Să nu mă spui...
de Valentina Becart
Chiar dacă ştii...
c-am zăbovit prin lunci
cântând cu iarba şi florile
de mai
când neştiut
te desprindeai
din neguri
şi mă strigai...
Chiar dacă ştii...
că n-am iubit decât păduri
şi murmurul tânguitor
al râurilor line...
şi sufletul îmi risipeam
în roua dimineţilor
diamantine
când neştiut
te desprindeai
din lume
şi mă chemai...
Chiar dacă ştii...
să nu mă spui
pământului,
adâncului
ce-mi vrea zălog
trăirea, cântecul
şi Soarele iubirii...
... atât te rog!