Jurnal poetic - 29 ianuarie 2010 - A. Urma

...voi şti să ascult!

Mai presus de cuvinte, Cuvântul,

În două despică şi intră în gândul,

Din care un altul răsare şi scrie,

Cu pana din suflet, târzie solie...

Mă-ndeamnă în taină aceiaşi iubire

Şi palma îmi arde fierbintea chemare,

Când seara îşi pune din stele năframă,

M-aplec pe o foaie şi scriu cu o pană,

Desprinsă din mugur de umede gânduri,

Trecute slobode la rangul de solduri,

Le suflu în grabă pe alte ce vin

Şi loc rugăciunii îi fac pe deplin:

Mă lasă iubirii să şterg orice nor,

Şi-aripa tiveşte-mi în tainicul zbor,

Cu fir de luceferi mă leagă în veghe

Şi calea-mi presară cu stele pereche,

Mă lasă Părinte să gust pacea bună,

Lăuntrică rugă mi-e hrană străbună,

Uitării cer cupa c-atât am iubit,

Când zbuciumul lumii în val m-a izbit.

Nădejde avut-am şi hrană de-ajuns,

Că vise în taină de lună am prins,

Cămarile-nchise ţinute întristării,

Surpat-au fântânii zăgazul iertării...

Dar, uneori Părinte îmi e tare greu,

Soliei pun aripi din sufletul meu,

Cerescul ochi pleacă în a mă-nţelege,

Că truda mi-e darul şi ruga mi-e lege,

A gândurilor taină pe care mi-o ştii,

Slăbeşte-o cu mila divină din cleştii,

Alături de Tine pot doar ca să birui,

Statornic pe cale şi-n rugă să stărui...

În taină mă-ndeamnă o caldă chemare

Să scriu pe hârtie cântări rugătoare,

Părinte a tuturora ce-ntâi m-ai iubit,

Răspunde-mi îndată …voi şti să ascult!

17.01.2009

Autor: A. Urma