Jurnal poetic - 23 decembrie 2010 - Valentina Becart

Tărâmuri albe

Când m-am trezit

în zori

ningeai...

şi-atât de tandru

pe ram de gând

mi te-aşezai

Fulguiai...

şi mă chemai

în dansu-ţi pur

m-ademeneai

şi-n tăcerea tăinuită...

mi te strecurai...

Şi-n iubire albă

sufletul pustiu

îmi îmbrăcai...

şi-atât de darnic –

cu amintirea ta

mă viscoleai...

Ninge-mă...

fulguieşte-mă...

viscoleşte-mă...

şi-n dansul tău curat –

ademeneşte-mă!

iubeşte-mă

iubeşte-mă!

Hai, povesteşte-mi

de acele – tărâmuri albe –

şi sărută-mi ochii

şi fă-mi din lacrimi

salbe...

Ningi...

ca-ntr-un basm,

iubite,

şi văd – cum te topeşti...

sub privirile-mi

calde

uimite...

uimite!

Înfăşoară-mi

în mantia-ţi vrăjită

chemarea...

atâta vreme

tăinuită

tăinuită...

...da, în mantia-ţi vrăjită

ascunde-mă...

şi povesteşte-mi...

..............

Sărbători fericite!

Cu preţuire,

Valentina Becart