căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Învaţă-mă să fiu lumânare
de Mirela Şova
Învaţă-mă, că Tu ştii,
Norule de lumină,
Vreau să fiu lumânarea Ta,
Acum aprinsă, pururi aprinsă.
Ţi-am adus rugăciuni: fluturii mei, florile mele,
Adevărată primăvară din sufletul meu.
M-am pregătit să fiu lumânarea Ta,
Acum întinde-Ţi mâna şi mlădiază-mi inima.
Seara voi lumina mai mult, noaptea şi mai mult,
Aşteptând strălucita Zi a învierii tuturor.
Fitil fără sfârşit mi-e sufletul,
Iar trupul arde, în dar.
Unde eşti? Aştept lumina Ta, fulger blând-albăstrui.
La Ierusalim Te-am găsit,
Undeva la porţile cetăţii Te-am întâmpinat,
Mâinile plângeau pe stâlpări –
Am înflorit.
Nu mă voi transforma în Iuda, când vin zilele întunericului,
Alături de Tine voi fi, pe Cruce,
Răstignit atât de aproape, de-a dreapta Ta.
E timpul să-Ţi cer iertare şi să nu Te mai pierd, Mirele meu.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova