Inchinare - de Virgil Maxim

Închinare

 de Virgil Maxim (1923-1997)

Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi,

cum plânge la Iordan o desfrânată...

Voi, care sufletul în două frângeţi

şi-amiază vă e mintea luminată...

Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi

de veacul rău, de ochii mei prea slabi,

pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi

din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi...

În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin,

în faţa voastră, când vă cânt, mă rog,

voi, mâna Domnului muiată-n crin

şi Veşniciilor, aici, zălog...

În faţa voastră în genunchi mă plec

şi la picioare gândul vi-l depun...

Nu semne-aştept la cele ce vă spun,

ci pe Iisus să-mi daţi, să-L am întreg!...

Din antologia „Aceşti mari poeţi mici”

Texte culese de Mihai Rădulescu din antologia „Poeţi după gratii”