Despre Sfintii Ingeri - de la cuviosul Andrei cel nebun pentru Hristos

8 Novembre 2012, 21:35pm

Publié par Mirela

Despre Sfinții Îngeri –

de la cuviosul Andrei cel nebun pentru Hristos

Într-o oarecare dimineață, cuviosul Andrei cel nebun pentru Hristos (sec. IX-X, sărbătorit la 2 octombrie), stând într-un colț, a auzit pe ucenicul lui, pe Epifanie, citind o cuvântare a Sfântului Vasile cel Mare.

Pe tot parcursul citirii se împrăștia o mireasmă ca și când ar fi fost din parfumurile cele mai scumpe. Uimit, Epifanie s-a îndreptat către cuvios:

- Explică-mi, te rog, ce mireasmă este aceasta?

Cuviosul, deoarece văzuse ce a putut să producă mireasma, a răspuns:

- Îngerii Domnului s-au întâlnit aici, fiul meu. Unul dintre ei, vrând să aducă aminte cuvintele Duhului Sfânt, a tămâiat împrejurul nostru bucuros.

Uimirea și nedumerirea lui Epifanie ajunseseră la culme. Cuviosul a încercat să mai explice încă o dată, mult mai pe înțeles:

- În trei situații, îngerii tămâiază și miruiesc pe aleșii lui Dumnezeu. Prima, când citesc cărți sfinte, înconjurându-i, ascultând și aceștia. A doua, când se roagă și vorbesc cu Dumnezeu, încât se roagă și aceia cu râvnă. A treia, când rabdă pentru iubirea lui Dumnezeu efort, durere și pedepse, aceștia miruindu-i și îndemnându-i la nevoință și cuviincioșie. Pentru ultima dintre situații o să-ți spun următoarea istorisire:

- Cândva, Iulian Apostatul (361-363), pornind război împotriva perșilor, a coborât în Dafni (suburbie a Antiohiei), să îl tămâieze pe zeul Apollon. Acesta vroia să primească profeție, să știe rezultatul războiului. Diavolul însă, care locuia în statuie, nu putea să-i profețească, pentru că se găseau acolo moaștele sfântului martir Vavila și ale celor trei prunci.

Iulian a dat poruncă antiohienilor să le ia de acolo fără frică. Atunci aceia au ridicat sfinții martiri și umblând cu ei, cântau: Rușinați au fost cei care s-au închinat la idoli…

Când a auzit aceste cuvinte, împăratul a dat poruncă înfuriat, zicând să fie închiși toți aceia care au participat la slujbă. Printre ei a fost întemnițat și un tânăr de 15 ani, care se numea Teodor. L-au prezentat împăratului, acela poruncind să-l atârne de un lemn și să-i sfâșie carnea.

Așa atârnat, a îndurat multe chinuri. Când s-a lăsat seara, l-au coborât și l-au aruncat în închisoare. Acolo a stat câteva zile, până când s-a dat știrea că împăratul a fost omorât în război. Atunci a fost eliberat Teodor și s-a întors la casa lui.

- Iubitul nostru Teodor, l-au întrebat acolo rudele și prietenii, ce ai simțit când te-au sfâșiat atârnat pe lemn?

Acela a răspuns:

- La început am indurate cu greutate durerea. După aceea însă s-au arătat în fața mea 4 tineri, cu chipuri frumoase, cu haine de un alb imaculat. Unul ținea în mână un lighean strălucitor. Altul, un vas de aur cu un mir ca uleiul de trandafir. Ceilalți doi țineau cearceafuri albe împăturite în patru. Unul a deșertat mirul în lighean și pe când acela se acoperea, am simțit cu fiecare răsuflare că se împrăștie mireasma în toate mădularele mele și încetează toate durerile mele cele groaznice. După aceea, unul a înmuiat pânza în lighean și a lăsat-o pe fața mea mult timp, încât cu desfătarea aceea să uit durerile. Când o lua, unul era pregătit să o pună. Aceasta a continuat-o până când m-au coborât călăii de pe lemn. Atunci, însă, au plecat îngerii de lângă mine și mi-a părut rău, pentru că m-au lipsit de acea extraordinară dulce desfătare. Vroiam să mă mai chinuie încă puțin.

(din “Cuviosul Andrei iubitorul de Hristos”, Editura Sfintei Mănăstiri Paraclitu, Oropos, 1994)

Commenter cet article