căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Desculţă
de Florentina Loredana Dalian
Dedicată copiilor şi copilăriei
Fetiţa umblând desculţă
prin lanul de grâu
îmi face un semn peste timp
îmi spune c-ar fi momentul să devin femeie
cum să explici unei fetiţe
care abia aşteaptă să crească mare
că tu ţi-ai uitat sufletul
prin lanul acela
încă verde
printre păpuşile din cârpe
înfăşurate pe linguri de lemn
că oamenii mari
nu te acceptă
aşa neorientată
inadaptată
cu sufletul la vedere
plecată cu sorcova
într-un timp căruia nu-i mai aparţii
ei doar cumpără-vând
cumpără-vând
când şi când mai oferă
şuturi în fund
când şi când mai joacă oina
cu sentimentele tale
asta în cazul în care nu le fac ţintă
a pietrelor
îi fac semn fetiţei
lasă poate altădată
ridică din umeri
treaba ta
alergând mai departe prin lanul de grâu
cu gândul la vremea
când va fi şi ea mare...
În ochii senini
ai fetiţei desculţe
dansează păpuşi din linguri de lemn
se-arată lumi
nedescoperite
cu feţi frumoşi cu balauri cu prinţi
În ochii nostalgici
de mai târziu
se oglindeşte dorul de
copilărie
Eu am trecut desculţă prin viaţă
în tălpi şi-n suflet
port mângâieri de
ciulini…