Denie - Tudor Arghezi

Denie

   de Tudor Arghezi

Seara stau cu Dumnezeu

De vorbă-n pridvorul meu.

El e colea, peste drum,

În altarul Lui de fum.

Aprinzând între hotare

Mucuri mici de lumânare.

Din cerdacul meu la el

E un zbor de porumbiel.

Îmi trimite danie

Câte o gânganie,

Paianjini pe sanie

Sau pe o metanie,

Atârnaţi de-o sfoară, groasă

Cât o umbră de mătasă.

Şi se leagă de pridvoare

Mirodenii dulci de floare,

Ca o punte de poteci

Pentru fluturii-n scurteici.

Pe drumul de el ales

Graiul n-are înţeles.

Mai mult spune cucuruzul

Decât gura şi auzul.

Domnul tace.

Glasul nu-şi trimite-ncoace.

Domnul face.