Denie
de Tudor Arghezi
Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
În altarul Lui de fum.
Aprinzând între hotare
Mucuri mici de lumânare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbiel.
Îmi trimite danie
Câte o gânganie,
Paianjini pe sanie
Sau pe o metanie,
Atârnaţi de-o sfoară, groasă
Cât o umbră de mătasă.
Şi se leagă de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.
Pe drumul de el ales
Graiul n-are înţeles.
Mai mult spune cucuruzul
Decât gura şi auzul.
Domnul tace.
Glasul nu-şi trimite-ncoace.
Domnul face.
/image%2F0831336%2F20170521%2Fob_fa282e_mahrama-6.jpg)
/image%2F0831336%2F20170212%2Fob_b7db79_8b1800648996c240b731039d337834fa.jpg)
/image%2F0831336%2F20170123%2Fob_57fe64_63baf23b93e384f541770f0d9a925f67.jpg)
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)