Darul de a vedea fata celuilalt - parintele Arsenie Papacioc

Darul de a vedea faţa celuilalt –

părintele Arsenie Papacioc

Cât am fost închis la Aiud, 14 ani nu ne-am văzut unii cu alţii, ne ţineau izolaţi. Mare dar este să îl vezi pe celălalt. Sfântul Macarie cel Mare a văzut o căpăţână de mort în pădure şi a întrebat-o: Ce ai fost? Şi i-a răspuns: Popă idolesc am fost.

- Voi unde sunteţi?

- În iad, zice.

- Şi aveţi vreo uşurare?

- Avem, când te rogi tu pentru Egipt.

(E vorba de Macarie Egipteanul.)

- Şi ce uşurare aveţi?

- Ne vedem feţele unul altuia.

Şi eu am simţit lucrul acesta când eram în închisoare, când ne scoteau la anchetă, ne dădeau nişte ochelari de tablă, pe deasupra cu sticlă, ca să pară normal. Mie, la un moment dat, mi-au dat ochelarii şi lipsea tabla aia. Dar nu am spus, că dacă spuneam, mă omora pe loc. Am tăcut, dar ducându-mă el de braţ, am văzut înaintea mea la vreo zece metri că alt gardian ducea un deţinut. Ei, am avut o bucurie deosebită că am văzut pe unul de-al meu.

Şi atunci mi-a venit în minte bucuria de care vorbea scheletul pe care l-a văzut Macarie cel Mare. Nu vă daţi seama ce bucurie este!

Şi omul îşi pierde timpul acesta scump. Şi moartea nu vine să-i faci o cafea. Nu-i de glumă. E o mare realitate.

(din cartea "Testament - Cuvinte de folos", pr. Arsenie Papacioc, 2011)