căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Balada unui ou de Paşte
de Mirela Şova
Cum de n-am mai piuit
Şi-s doar roşu de ciocnit –
E poveste, e minune
Sau mirare pentru lume.
Trebuia să fiu clocit,
Dar o mamă s-a gândit
Că-s prea alb, aşa frumos,
Deci să fiu al lui Hristos.
Nişte zile-am aşteptat
Cu alţi fraţi am discutat:
- Ce ne-or face, un’ ne-or pune?
Să nu fim... ouă bătrâne.
- Staţi cuminţi, nu vă rotiţi,
Veţi avea rost să vestiţi
Prin culoare şi ciocnire
Cu salut de mântuire,
Că mormântul s-a deschis,
Domnul moartea a învins,
Ne-a încurajat din colţ
Cloşca, mormăind din clonţ.
- V-aş fi vrut aici, puieţi,
Dar sunt mândră că puteţi
Frumuşei, să vă gătiţi
Şi de Paşti să vă ciocniţi.
...N-am mai zis nimic. Am stat
Zile-ntregi am aşteptat.
Gospodina ne-a-nroşit
Şi-acum gata, la ciocnit!
Când Hristos a înviat,
Mormântul s-a dezghiocat.
Cum să-L ţină, cum să-L ţină,
Când El e plin de lumină?
Asta e povestea mea...
Tu, ciocneşte-te de ea!