căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
JURNAL POETIC - 13 septembrie 2009
Oferit astăzi de... Marina Popescu
Omul cu ochi de melc
Omul ce trăiește în casa fără geamuri
are ochi de melc.
Necazul său este că azi de dimineață
ușa s-a stricat
iar el a rămas prins între două planuri.
Ușa nu se-nchide,
dar nici nu se deschide.
El nu e înăuntru,
Dar nu e nici afară.
Ochii lui de melc
nu sunt nici ochi,
dar nici antene nu-s.
Omul cu ochi de melc începe să plângă
cuprins de deznădejde.
Atunci ochii săi de melc
se transformă în ochi de om.
Tot răul spre un bine.
Pereţi mai puţin monotoni
Pereţii de la parter au urcat la mansardă.
Intrând în biblioteca imensă cu miros de mucegai
ei smulg de pe rafturi hărţile îngălbenite
pentru a şi le bate singuri în cuie.
Pereţii de la etajul unu, gălăgioşi dintotdeauna
dansează pe ritmuri braziliene de samba.
Tablourile de familie tresaltă şi ele,
ca nişte cercei ce atârnă uriaşi.
Pereţii de etajul doi, rigizi, cu tapetul scrobit
critică vremea ploioasă în timp ce iau ceaiul de la ora 5.
Un şoricel aristocrat le fură linguriţa de argint
ducând-o anevoie în ascunzătoarea lui.
Pereţii de la mansardă închid cărţile prăfuite
şi somnoroşi se pregătesc de culcare
în veşnicul lor culcuş de ţiglă veche
pe care soarele dimineţii iar îl va-ncălzi.
Autor: Marina Popescu