JURNAL POETIC - 10 septembrie 2009, Valentina Becart

JURNAL POETIC -  10 septembrie 2009
Oferit astăzi de... Valentina Becart




Cântul toamnei

Când m-am trezit
în zori
ploua...
n-a mai plouat
de mult.
Stropi mari, albaştri,
– lacrimi calde –
se rostogoleau
şi-n cânt sacadat
îmi şopteau:
„e toamnă iar...
e toamnă iar“.

O, de necrezut!...
cum timpul a trecut …

„Şterge-ţi lacrima
şi-ascultă
cântul toamnei...
ploaia curgând –
ca un şirag
de perle –
din ochi melancolici
izvorând“...
(aşa-mi şoptea un gând)

Şi-n ritmul sacadat
al ploii
m-am strecurat –
şi-am început să cânt;
„e toamnă iar...
e toamnă iar,
şi n-am avut habar
cum vremea a trecut
o, de-aş fi ştiut...
de-aş fi ştiut!“

Ploua în zori.
Ploua...
pe cerul palid
zbor alb –
şi ţipăt de cocori.

Risipă de lacrimi
şi paşi osteniţi...
şi-amurg violet...
pe prag de gând – s-au aşezat.

Stropi mari, albaştri,
se rostogoleau
– pe strune de suflet –
şi viorile toamnei
înfiorate...
cântul sacadat
îmi însoţeau!

Risipă de gânduri...
de cânturi...
de ploi...
şi – lacrimi cenuşii –
pe cărările-mi
pustii...
pustii,
doar „Cântul toamnei“
cu „ochi ruginii“

ruginii…

                       din ciclul (poeme becartiene)

Cerşesc azur –

Cerşesc azur –

deşi

în fiecare zi,

pasu-mi tăcut

se-afundă

tot mai mult

în propriu – lut.

Pe buze taciturne,

simt gustul jertfei

muşcând din vis amar –

împurpurându-mi pieptul

biciuit de viscol

fluturând a steag –

pe catargul rupt

a visului răpus...

de-un destin

barbar.

Vai, mie!

Cerşesc azur –

şi mistuit de sete,

muşc brazda caldă

pe ţărmul unde

iele –

în seva mea – se scaldă!

O, azur, azur!

triumfător

ţi-e cântul

şi-asculţi

cum vântul sparge,

înaltele catarge...

La ceasul încleştării

de pe urmă –

gându-mi învins

se tânguie încet...

din ochi-mi lacomi,

tot soarele l-am scurs –

şi risipit... în lacrimi.

O, sfânt giuvaier!

ţi-e ruga în zadar...

şi-azurul stins,

în ochi viclean – de cer.




Autor: Valentina Becart