căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
JURNAL POETIC - 10 septembrie 2009
Oferit astăzi de... Valentina Becart
Cântul toamnei
Când m-am trezit
în zori
ploua...
n-a mai plouat
de mult.
Stropi mari, albaştri,
– lacrimi calde –
se rostogoleau
şi-n cânt sacadat
îmi şopteau:
„e toamnă iar...
e toamnă iar“.
O, de necrezut!...
cum timpul a trecut …
„Şterge-ţi lacrima
şi-ascultă
cântul toamnei...
ploaia curgând –
ca un şirag
de perle –
din ochi melancolici
izvorând“...
(aşa-mi şoptea un gând)
Şi-n ritmul sacadat
al ploii
m-am strecurat –
şi-am început să cânt;
„e toamnă iar...
e toamnă iar,
şi n-am avut habar
cum vremea a trecut
o, de-aş fi ştiut...
de-aş fi ştiut!“
Ploua în zori.
Ploua...
pe cerul palid
zbor alb –
şi ţipăt de cocori.
Risipă de lacrimi
şi paşi osteniţi...
şi-amurg violet...
pe prag de gând – s-au aşezat.
Stropi mari, albaştri,
se rostogoleau
– pe strune de suflet –
şi viorile toamnei
înfiorate...
cântul sacadat
îmi însoţeau!
Risipă de gânduri...
de cânturi...
de ploi...
şi – lacrimi cenuşii –
pe cărările-mi
pustii...
pustii,
doar „Cântul toamnei“
cu „ochi ruginii“
ruginii…
din ciclul (poeme becartiene)
Cerşesc azur –
Cerşesc azur –
deşi
în fiecare zi,
pasu-mi tăcut
se-afundă
tot mai mult
în propriu – lut.
Pe buze taciturne,
simt gustul jertfei
muşcând din vis amar –
împurpurându-mi pieptul
biciuit de viscol
fluturând a steag –
pe catargul rupt
a visului răpus...
de-un destin
barbar.
Vai, mie!
Cerşesc azur –
şi mistuit de sete,
muşc brazda caldă
pe ţărmul unde
iele –
în seva mea – se scaldă!
O, azur, azur!
triumfător
ţi-e cântul
şi-asculţi
cum vântul sparge,
înaltele catarge...
La ceasul încleştării
de pe urmă –
gându-mi învins
se tânguie încet...
din ochi-mi lacomi,
tot soarele l-am scurs –
şi risipit... în lacrimi.
O, sfânt giuvaier!
ţi-e ruga în zadar...
şi-azurul stins,