Poezie - Mila e Iubire

Mila e Iubire

A căzut o sămânţă de milă

- Broboană de Icoană -

Şi m-a atins.

N-am văzut-o, atât de iute a venit,

Mustrându-mă că mi-e frică

Să cer şi să fiu.

S-a multiplicat în mine,

Căutându-mă, să mă vindece,

În toate colţurile minţii părăginite.

Sub ruine a găsit candela fumegândă

- Pe care Domnul nu o va stinge -

Din iubire.

Căci mila Lui este Iubire,

Dăruită unor cerşetori încăpăţânaţi

- ca mine -

Care au uitat arta cerşitului.

...Şi reîncepe:

Doamne,

Iisuse

Hristoase

Fiul lui Dumnezeu,

Miluieşte-mă...

Altfel. Nu într-o rostire mecanică,

Ci chemându-L cu fiecare cuvânt,

Dulce,

El fiind deja prezent.

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova