Acrostih - DE VOIESC, DE NU VOIESC, mântuieşte-mă!

DE VOIESC, DE NU VOIESC,

De voiesc, de nu voiesc,

Ei bine, indiferent DE

Voia Ta facă-se cu mine;

Oamenii închină-se

În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh.

E mult de ieri,

Sacul timpului s-a strâmtat,

Candela are fitilul flămând.

Descoperă-Te în noi,

Eşti prea aproape ca să putem tăcea!

Neamurile toate s-au strâns

Unele lângă altele, pe o hartă imaginară

Vinovată că străluceşte prea mult,

Osana înălţându-Ţi.

Iar şerpii patimilor noastre se tânguiesc,

E vremea să-i stârpim, ei ştiu.

Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te

Cu Trup, pe Tine, Cuvântul Creator – pretutindenea prezent.

MÂNTUIEŞTE-MĂ.




Autor: Prof. Religie Mirela Șova