DE VOIESC, DE NU VOIESC,
De voiesc, de nu voiesc,
Ei bine, indiferent DE
Voia Ta facă-se cu mine;
Oamenii închină-se
În numele Tatălui şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh.
E mult de ieri,
Sacul timpului s-a strâmtat,
Candela are fitilul flămând.
Descoperă-Te în noi,
Eşti prea aproape ca să putem tăcea!
Neamurile toate s-au strâns
Unele lângă altele, pe o hartă imaginară
Vinovată că străluceşte prea mult,
Osana înălţându-Ţi.
Iar şerpii patimilor noastre se tânguiesc,
E vremea să-i stârpim, ei ştiu.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te
Cu Trup, pe Tine, Cuvântul Creator – pretutindenea prezent.
MÂNTUIEŞTE-MĂ.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
Commenter cet article