/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
La Icoana Maicii Domnului din Tinos
Înspăimântat, bătrânul zăreşte pe Fecioara,
În cameră venită cu veste pentru el:
- Să sapi, căci în pământuri tu vei afla Icoana
Să lepezi necredinţa, să ai acest sfânt ţel!
Bătrânu-ar vrea să creadă, dar lumea îl opreşte:
„Cine te crezi, sărmane, pe Maică să o vezi?”
După Icoană sapă, însă nu o găseşte...
Îşi uită viziunea, îşi vede de corvezi...
Icoana din pământuri aşteaptă ridicarea
Unei biserici sfinte din cărămizi străvechi
În care ea să şadă...; se-arată iar Fecioara
Pelaghiei asceta, şi-i dă veşti neperechi:
- Bătrânului Mihalis i-am zis acelaşi lucru,
Acum tu spune lumii că n-a fost înşelat,
Icoana căutaţi-mi şi construiţi lăcaşul
Care să-i fie dânsei – şi mie – un palat!
Episcopul o crede, cu toţii se îndeamnă,
În timpul neprielnic de lupte cu străini;
Şi chiar de nu o află - nu-i nicăieri Icoana -,
Biserica se-nalţă, lăcaş cu rădăcini.
Când să o isprăvească, atunci Bunavestire,
Icoana Bucuriei, vestirii îngereşti,
Singură se arată, în semn de mulţumire
Că oamenii ascultă porunci dumnezeieşti.
Atât e de iubită, atât e de rugată,
Lângă ea zeci de candeli se-aprind, toate de-argint,
Căci rugăciunea-n lacrimi, Măicuţa Preacurată,
Pe loc o împlineşte, cu haru-i miluind.
Sunt candele ciudate, în chipuri minunate:
De mână, de corăbii sau formă de picior,
După cum Maica Sfântă a-ngăduit s-arate
Scăparea, vindecarea, din cerescul pridvor.
Chiar şi pe musulmanii care vin cu credinţă
Îi vindecă de boală, le dă fior nespus;
Ea scapă pe oricine din orice suferinţă
Ce-n suflet pomeneşte numele lui Iisus.
La Icoana Maicii Domnului din Tinos, Grecia (sau „Prinţesa Cicladelor”), din biserica Maicii Domnului.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova