La Icoana Maicii Domnului din Tinos

Înspăimântat, bătrânul zăreşte pe Fecioara,

În cameră venită cu veste pentru el:

- Să sapi, căci în pământuri tu vei afla Icoana

Să lepezi necredinţa, să ai acest sfânt ţel!

Bătrânu-ar vrea să creadă, dar lumea îl opreşte:

„Cine te crezi, sărmane, pe Maică să o vezi?”

După Icoană sapă, însă nu o găseşte...

Îşi uită viziunea, îşi vede de corvezi...

Icoana din pământuri aşteaptă ridicarea

Unei biserici sfinte din cărămizi străvechi

În care ea să şadă...; se-arată iar Fecioara

Pelaghiei asceta, şi-i dă veşti neperechi:

- Bătrânului Mihalis i-am zis acelaşi lucru,

Acum tu spune lumii că n-a fost înşelat,

Icoana căutaţi-mi şi construiţi lăcaşul

Care să-i fie dânsei – şi mie – un palat!

Episcopul o crede, cu toţii se îndeamnă,

În timpul neprielnic de lupte cu străini;

Şi chiar de nu o află - nu-i nicăieri Icoana -,

Biserica se-nalţă, lăcaş cu rădăcini.

Când să o isprăvească, atunci Bunavestire,

Icoana Bucuriei, vestirii îngereşti,

Singură se arată, în semn de mulţumire

Că oamenii ascultă porunci dumnezeieşti.

Atât e de iubită, atât e de rugată,

Lângă ea zeci de candeli se-aprind, toate de-argint,

Căci rugăciunea-n lacrimi, Măicuţa Preacurată,

Pe loc o împlineşte, cu haru-i miluind.

Sunt candele ciudate, în chipuri minunate:

De mână, de corăbii sau formă de picior,

După cum Maica Sfântă a-ngăduit s-arate

Scăparea, vindecarea, din cerescul pridvor.

Chiar şi pe musulmanii care vin cu credinţă

Îi vindecă de boală, le dă fior nespus;

Ea scapă pe oricine din orice suferinţă

Ce-n suflet pomeneşte numele lui Iisus.

La Icoana Maicii Domnului din Tinos, Grecia (sau „Prinţesa Cicladelor”), din biserica Maicii Domnului.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova