JURNAL POETIC - 6 august 2009, Laura Lucia Mihalca

JURNAL POETIC - 6 august 2009
Oferit astăzi de... Laura Lucia Mihalca

Cand nu, cand da

Nu cred tot ce-mi spui.

Cred doar in sinceritatea clipei,

in privirea ta

boltita in doua arce de cerc frante.

Nu cred ca ma iubesti. Nu cred.

Cred doar ca vorbele tale

sunt pergamentul gandirii de ani.

Cred doar ca iesirile in oras

sunt o simpla implinire a modului impersonal

de a fi om.

Dar marturisesc: te cred

cand spui ca am dreptate

sau ca nimeni nu mai e ca mine.

La drept vorbind, biologic,

chiar nu mai e nimeni ca mine.

...la fel de enervanta, la fel de placuta...

    - ca si dulceata de cirese amare a copilariei, daca vrei.

Nu ne ajuta la nimic toate astea.

Ne -ar ajuta sa stim ca avem un univers doar al nostru,

dar cum nu avem,

populam, intr-o tacere vorbita si contradictorie,

Pamantul.

V-ati ascunselea continua

Incerc sa largesc orizonturi

cu privirea mea de dalta si de ciocan

si cu vorbele calde, polare,

a suflet inchis

de acest univers

intr-un oras cand agitat, cand trist, cand gri,

Bucuresti.

Cheile acestei camere mari, imense

si pline de ferestre

in care ma aflu

sunt la tine.

De ce nu dezlegi

cuvintele ce se-ncapataneaza

sa incruciseze drumurile

ce duc la mine?

Nu sunt prea multe de zis sau de facut.

Ori e intamplare, ori e totul prevazut,

foaie de calendar.

Iarna esti poate tu

iarna esti poate tu,

acel prieten al privirilor mate,

cu-ntelesuri.

E poate parul tau albit de ganduri

sau noianul zapezilor de pe Kilimanjaro

ascuns de noi, suflete.

Poate ultima zapada,

sau una din sirul de schimburi polare

dintr-un intreg ambivalent eu-tu.

Dialog de volume si linii.

Replici rebele si ingheturi.

Un anotimp al nimanui.

Daca ti-as fi captiva

as fi exact cum nu vrei,

un joc continuu, sacadat, obositor,

de da si de nu.

O pereche de adidasi cu sireturi innodate,

un tablou pe sevalet, neterminat

sau un lemn masiv de brad,

gata (de) sculptat.

As fi o privire cercetatoare,

o fereastra intredeschisa,

cartea de pe noptiera

sau cafeaua uitata pe foc

pentru ca ne uitam la filmul preferat.

Dimineata ce nu a facut ochi,

noaptea fara de sfarsit

- cheia de sub covor-.

Autor: Laura Lucia Mihalca