căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Rup
ãËíùøãààðîïôõÇ"ãËíùøãààðîïôõÇ
Când lacrima nătângă mi-se-ntoarce înapoi,
O-mping iarăşi să cadă, din ochii mei cei noi.
Ea nu mai stă să plângă, a-nţepenit în dans...
O să-i arăt acuşa cum sunt paşii de vals.
Nu-s lacrimi, nu mai este nimic din tot ce-a fost,
Doar inima ce bate, acum, la adăpost.
Neputrezitul suflet se râde din orice...
Mai plânge, când cuvântul se zbate-n gura mè.
Rup pietre cu privirea, un fel de lacrimi noi,
Şi mut munţii de gânduri, nu-i mai suport de joi.
Iar într-o Duminică, aş smulge tot ce-i vechi...
Tot ce mă mai opreşte să-Ţi spun că TE IUBESC.
Renunţ la ce e „mine", ca să-l câştig pe „noi",
Nu-mi trebuie nimica, doar cântece pe văi.
Datu-mi-ai întâlnire de când m-am întâmplat
Să ţip de fericire, că, Doamne, m-ai creat.
ãËíùøãààðîïôõÇ"ãËíùøãààðîïôõÇãËíùøãààðîïôõÇ
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova