căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
JURNAL
POETIC - 28 iulie 2009
Oferit astăzi
de... Valentina Becart
Suflete albe
În lumina primei dimineţi
senin înmuguresc,
din doruri ne-născute
şi flăcări adormite...
suflete albe,
albe
ca zăpezile primului
primului gând.
...mult prea curând,
culori pângărite
vor invada
leagănul sfânt
în care dorm
cu trup curat, ne-durut...
melancolii
ce lacrima n-au cunoscut...
...ca-n sânul ne-născutei mame
şi ca zăpezile primului gând,
suflete albe,
albe
ca primul legământ
pe-un cer al făgăduinţei -
în vis neîntinat
se pierd surâzând...
...ne-bănuind
ninsorile păgâne
ce-n curând vor invada...
leagănul neştiutelor lacrimi,
şi-n culorile durerii
sufletele albe,
vor îmbrăca
vor îmbrăca...
din ciclul (poeme becartiene)
.............................
Sub povara luminii
Nu mai găsesc lumina
cu care ochii-mi îmbătam
şi-n care
sufletul candid
ca un prunc - îmi îmbăiam.
...s-a prăbuşit pădurea
abia înverzită
peste gându-mi
ce-a zăbovit o clipă
la umbra-i boltită.
...frunza-i visătoare
n-a avut habar şi n-a crezut
că trupul falnic
ce se-nălţa spre soare
era doar - umbra unui ideal -
ce-a cutezat mult prea sus
spre "grădini" nepermise...
...şi iată-l acum
abia înverzit
nevinovat prăbuşit...
sub povara luminii
povara luminii...
din ciclul (poeme becartiene)
.........................
Se răsturnase cerul ca o poartă...
Se răsturnase cerul ca o poartă
la ieşirea din pădurea înverzită.
sub pleoapa zilei - ce privea uimită
tremura lumina... uşor înfiorată...
am şovăit...
dar zborul alb de îngeri
ne-a fascinat
şi plini de încântare - le-am zâmbit.
... şi ce sublimă a fost primirea noastră
în necuprins albastru
şi cât de tandru - două lacrimi străluceau -
în ochi senini de astru...
ne prinse strâns în braţe
- culoarea chemărilor spre casă -
şi inimile jubilând
în voia gândului senin
purtate ca un vis - se lasă...
... pădurea se frământă-ndurerată
plânge... e geloasă
dar cu priviri duioase...
ne urmăreşte pasul - ce se pierde -
dincolo de freamăt şi de poartă...
pas călăuzit - de cânt triumfător -
de bucuria şi nestinsul dor
al grădinilor mereu în floare
şi a liniştii scăldată-n soare
din pridvorul „primei case"
„primei case"...
(din ciclul poeme becartiene)