Poezii - MARIANA GHEORGHE

POEZII....... PRIMITE CU DRAG DE DEPARTE



Vara asta m-a asezat in vartejuri de ganduri si m-a indemnat sa-i fiu surata si s-o astern pe hartie...si-asa am facut.

Va scriu de foarte departe, de pe cealalta coasta a pamantului, unde insa fiecare anotimp soseste cu aceleasi trambite la usa sufletului meu. E coasta din care respira acum incercarile mele poetice, umbrele trecutului si atingerile prezentului.

Pentru ca asa a fost sa fie impartita viata mea in doua. Intre doua continente, in doua carti diferite a caror prefata este scrisa sub ingrijirea aceluiasi suflet critic. Intotdeauna insa, scrisul a ramas cismeaua mea de energie.

Va trimit cu multa dragoste cateva din poeziile mele, care fac parte din volumul de versuri "Camasa Sufletului", volum pe care il voi lansa in aceasta toamna la Bucuresti sub ingrijirea maestrului Dumitru M. Ion. Sper ca ele sa va trambiteze inimile asa cum doar vara asta stie s-o faca.

Pe lumea asta am coborat acum 46 de ani, la tara, in Oltenia. Si cum verile erau fierbinti si lungi (cel putin asa-mi pareau atunci), stateam la umbra nucului drag si scriam. Ganduri de copil, ganduri de adolescenta, asezate mai apoi cu multa grija de mama in sacii, care inca m-asteapta cuminti.

Publicatii in:

Tanarul Scriitor

Ecoul

Noul Orfeu

Visul

Viata Literara

Candela de Montreal, Canada

Destine Literare - revista Asociatiei Canadiene a Scriitorilor Romani , Montreal

Observatorul-Toronto, Canada

AGERO - Stuttgart, Germania

Oglinda Literara  - Romania (www.oglindaliterara.ro)

Cu multa stima,

 Mariana Gheorghe
(trimise din Canada)

MÂNA DOMNULUI



Când am numărat degetele Domnului,
Am văzut cum, toate cinci,
Îngheţaseră în infinit.
După ce am clipit,
Ele s-au înmulţit.

Când am văzut arătătorul Domnului,
Cerul s-a înstelat,
Porţile Raiului s-au deschis.
După ce am clipit,
Ele erau numai vis.

Când am zărit inelarul Domnului,
Cerul s-a înfrigurat,
Râul de Lapte s-a vălurit.
După ce am clipit,
Totul era socotit,
Numărat.

Când m-a mângâiat mâna Domnului,
Pana mea a înmugurit.
După ce am clipit,
Cerul a lăcrimat.

AI STRÂNS, DOAMNE....

Doamne! Ai strâns cerneala
           din toate călimările.
Ai umplut fântâna
           cu mările,
De nu mai găsesc cuvintele
           şi întrebările.

Doamne! Ai strâns pădurile,
           care citeau cu securile,
Dragostea şi urile
           cu vină şi fără de vină,
De nu mai găsesc cuvintele,
           nesfinte şi sfintele,
Îndreptate ca flintele
           spre cei ce-au să vină.

Doamne! Ai strâns şi vâlcelele
           şi munţii-n ulcelele
Unde stau ascunse cuvintele
           sfinte, nesfintele.
Dar acuma mi-e sete
           şi-am să rup o pecete,
Să le sorb înţelesul,
           cuminţenia, eresul. 
   

DACĂ-AR FI SĂ MĂ NASC

Dacă-ar fi să mă nasc de o sută de ori,
M-aş întoarce pe acelaşi pământ încercat
Unde Domnul îşi poartă oştirea de sori,
Unde ziua începe fără niciun păcat.

Dacă-ar fi să mă nasc de o sută de ori,
M-aş întoarce-n cerdacul cu lună la uşi,
Să fluier cu mierla, sub unghi de cocori
La Masa Tăcerii să m-aşez cu Brâncuşi.

Dacă-ar fi să mă nasc pe-un pământ ce-i străin,
Unde merele-n pârgă nu-s culese în coş,
Şi-n vis m-aş ascunde în căpiţa cu fân
Şi cu Badea Cârţan aş merge pe jos.

Dacă-ar fi să las urme prin lume străină,
Din rug de Luceafăr mi-aş face icoană,
Sara pe deal, capul mi-aş pune pe mână -
Teiul să-mi picure sfânta floare pe rană.

SCRISOARE DE PAŞTE

E Sfânta Vinere Mare:
Îngenunchez pentru denie.
Sub borangic de smerenie,
Plâng ca o lumânare.

Intr-un coş de nuiele
Simt mireasma-ţi,copilă.
Prin fereastra-i, cu milă,
Domnul mă vede din stele.

Îi citesc din scrisoarea-ţi
Pusă-n coş, pe ştergar.
Mă rog să-ţi trimită în dar
Lumina-i, în Vinerea Mare.

DOAR DUMNEZEU

Stă iureşul ierbii să ne prindă de mână,
La porţi unde numai Dumnezeu ne cunoaşte
Şi-n taină, cu mieii-mpreună ne paşte,
Când iureşul ierbii ne prinde de mână.

Prelinsă e noaptea: sub geana de umbră
Adoarme crâmpeiul luminii surate -
Un vis: tot prăpădul de istorii furate,
Când noaptea ne-apasă sub geana de umbră.

Când Roşu-mpărat îşi zideşte chilia,
Ea totuşi surpată-i de plânsul credinţei.
Se frânge ca pâinea cătuşa fiinţei,
Când Roşu-mpărat îşi sfărâmă chilia.

Azi  stăm - frânte aripi - pe-un petic de cer -
Acolo doar Domnul aşează culori
Şi zori de beteală şi noapte cu sori.
Ca noi să rămânem pe-un petic de cer.


Autor: Mariana Gheorghe