căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie -
august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ
Concurent nr. 50, Ioana-Anca Drăghici
Căci în profunzime de priveşti Nu vei găsi nicio construcţie Ci doar ce-ţi doreşti.
Niciun zid şi nicio cărare, Nu-ţi arată pe unde să păşeşti; Şi te gândeşti la gândiri amare,
Iar apoi nu-ţi mai rămâne ce să iubeşti:
Ce te făcea să creezi forme... - Dar demult pierdut şi plecat Am învăţat să port costume...
- Iar uniformele-ţi sunt aplaudate Căci croitor ţi-e cerul. - Doar piesele îmi sunt întunecate Căci mort îmi este visul.
- Atunci tu ce trăieşti? Ai oare un talisman încoronat? - Cine iubeşte,trăieşte. Iar eu nu ştiu cuvântul fermecat. Căci amorul nu-ţi dă voie să creezi
Şi îţi fură şi lumea, şi ecoul! |
Ioana-Anca Drăghici, Tema "Hibrid" |
Motto: "Te iubesc şi te voi iubi toată viaţa, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna. " (Dante
Alighieri) Mă înfrânge doar durerea mea... Nu mai vreau să pot să mă trezesc. Mor speranţele ce-mi dădeau suflarea... Sufletu-mi închin unui solitar palat regesc. Am părăsit pentru veci dragostea... Nu mai vreau iubirea s-o cerşesc.
Şterg de praf în vis crucile vesele... Cad stelele şi pe mine se prăbuşesc În pământ se scufundă toate casele; Şi înfloriţii tei zâmbind se ofilesc. Trandafirii se întind şi-mi strâng oasele Şi-n mare le aruncă de putrezesc.
Mă trezesc înconjurată de serafimi; Falnici chipuri mă păzesc. Mă ridic să plec pe ştiutele cărări... E mult fum şi neştiute lumini mă privesc; Vin, se duc şi vin şi se duc spre depărtări... Am renăscut căci te-am regăsit îmi şoptesc.
|
Ioana-Anca Drăghici, Tema "Hibrid" |
Motto: "Fiecare are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decât acela pe care e chemat să meargă." (Nicolae Iorga)
Astrul puternic strălucitor lasă perdeaua să cadă Şi să acopere litera din coadă - care ar deschide inelul salvator.
Şi, liniştea eternă se întinde ca lava rece şi pură Pe muntele vindecător ce fură dureri, amintiri şi păcate de oriunde.
Arde totul în calea-i ca o harpă şi, fumul - cavaler al memoriei ne oferă Un drum alb spre nestatornica soartă amară - În atingerea smirnei din treaptă.
Dar noaptea ca o nouă taină se întinde - Pe antica înfloritoare placă - ca un curcubeu şi se încarcă Cu parfumul stelelor ce le aprinde.
Luna răsare mândră şi aurie pe bolta ce păstrează cu mândrie În braţele sale, părintesc, ucenicii falnici - licuricii ce plutesc.
Iar ei cu putere luminează crucile albe şi mohorâte - Din cimitirele de sus coborâte - ale epigoniilor ce pasiuni creează.
Ceaţa - înger al morţii se ridică lăsând nepăzită o comoară A unei lumi ce stă să moară Din cauza a prea multă crică.
Un pumnal negru sparge lacătul... comoara se lasă admirată. Şi lumea-mi pare dărâmată: zadarnic, eu încerc să prind soldatul
A cărui umbră-mi fură truda de o viaţă; paşii fantomatici transformă-n pulbere Mâna tocită de a pământului cuprindere.
Răsplata-mi: o existenţă fără speranţă. |
Ioana-Anca Drăghici, Tema "Hibrid" |