Concurent nr. 40 / Radu Vadeanu / sectiunea POEZIE LAICA

Peisaj marin

Printre degetele picioarelor

ce istovesc nisipul cu fiecare pas,

înecaţii veacurilor îşi varsă amarul

în mine,

împingându-şi ţipătul morţii

până spre călcâi.

Refluxul răscoleşte faleza nesfârşită,

cum ar căuta amintiri în anii împrăştiaţi aiurea

dintr-o clepsidră uriaşă,

golită ignifug

peste epiteliul febril al mării.

 
 Ca o ultimă bolboroseală scăpată printre dinţi,

visul rotund al naufragiaţilor,

se rostogoleste în albastru,

pândind din sacristia scoicilor,

naşterea anotimpului uscat

sau

invazia profanatorilor de adâncuri.

Câteodată mijesc

Câteodată mijesc

cu spatele la voi -

plutonul meu de execuţie,

numărând metronomic până la zece,

timp suficient să vă daţi ascunşi

iar eu, mai apoi, să vă caut cu privirea

preţ de un sfert de secundă

cât îmi ia să mă întorc

brusc

şi să sfidez gurile voastre de tragere

fixate necruţător

în găvane.

EXPERIMENT

În cele patru laturi alte modulului,

Răsucesc şuruburile, căutând perfecţiunea

etanşă.

E doar un experiment al atemporalităţii

îmi zic

Şi învârt cu sârg ultimul diblu, până la pârâiala fatală.

Cei de afară mă vor întreba mai întâi

Cât a trecut

Iar eu voi spune că o oră,

O noapte

Şi încă un pic,

Iar picul acela va fi tot mai greu

De cuprins în cuvânt.

Niciun clopoţel nu va suna

A chemare, salvare sau îndemn

iar timpul va chicoti amuzat,

gâdilat de nenumaratele măsurători ce îl înconjoară.

Voi crede ca sunt aruncat în spaţiu,

Un proiect pilot de cucerire a infinitului

Şi precum pierduta Laika pe Sputnik,

Voi hăuli în jurul corpurilor astrale,

Mârâind la meteoriţi,

Gudurându-mă pe lângă comete,

Pierzând treptat legătura cu pământul.