Concurent nr. 39 / Bogdan Halatiu / sectiunea POEZIE RELIGIOASA

                                                       Neomenesc

                              (Povestea făuritorului de aripi)

Motto: „ Iartă-mi, Doamne, netezimea degetelor.../ N-am frământat destul strugurii    

 pământului,/ până la luciu,/ până la strigăt,/ dar,/  ştiu să arăt cu mâna spre cer..."

                                                 (Valentin Marica - „Lângă cununa de spini...")
                          

Mâinile

acoperă semnul din frunte

e cruce,

e semn de credinţă;

visul din umbră

caută

lumina din gând,

calc pe piatra cuvintelor tale,

dar,

mi-e frică să nu zdrobesc neprihănireA îngerului.

e trist

pentru că şi-a frânt o aripă,

plânge...

în mersul meu domol

suflă lumină,

e frig...

cu credinţa rămasă

şi cu nevinovăţia sufletului,

voi făuri aripi noi pentru îngerul meu;

curat,

cu aripi noi de credinţă

va zâmbi

sperând spre un cer mai luminos;

cu mâinile împreunate

mă rog acum, lui

ca în mersul tăcerii mele

să nu îmi pierd sufletul

în orele târzii, în întuneric...

Trăieşte! Pentru că fluturii nu mai au aripi şi îngerii plâng

Numai ceasul

bate orele

când trupul timpului

atârnă de călcâiul tău...

în cheiul paşilor

visul caută iertare -

e târziu...

pentru un strop de credinţă

fluturele şi-a pierdut aripile,

frigul degetelor astupă coroana de spini;

cerul

atinge mâinile sfinte,

îngerul plânge...

umbra nemuririi,

tremură

în conturul unui cerc de nisip...

din carnea ta

se clădeşte clepsidra,

timpul cere să curgă din nou,

chipul omului

e semn

în freamătul crucii.

Schitul numelui

Motto: „Voi fi umblătorul între mirare şi căinţă, blândeţe şi spaimă, atingând rana pietrei şi cerul ei. Eu nu doar am văzut, ci am atins, am îngenunchiat, ştiind că timpul meu se spânzură de veşnicie..."

                                                                       (Valentin Marica - „În apa Duhului")

În ceasul al nouălea

buzele-nsângerate

strigă numele

omului.

O palmă,

pe-un vis

se aşterne în suflet de codru

un cerber.

aştept...

aştept...

aştept să prind în vene

de ură

un nume.

Pe munte

ascuns într-o stâncă

timpul toarce

pomana zilei de ieri

caută-n pâine,

caută-n vin,

lumină

la schitul din nume...