Concurent nr. 29 / Dan Norea / sectiunea POEZIE LAICA

Aspră mi-e pielea,

aspră mi-e firea,

şi nimeni în jur nu-mi arată iubirea.

Cine vrea să m-atingă se umple de sânge,

îl înţep şi îl doare,

se întoarce şi plânge.

Sunt un cactus robust, ce trăiesc în pustiu,

mă usucă un soare-arzător,

dar sunt viu.

Animalele trec

cu băgare de seamă,

cine nu e atent lasă sânge drept vamă.

Alte plante în jur, de te uiţi, nu prea sunt,

doar scaieţii pribegi

în bătaie de vânt.

Dar o dată pe an se întâmplă-o minune,

se deschide o floare din mine.

Se spune

că e cea mai frumoasă,

că e fără cusur,

te-nfioară, privind-o, un intens roşu pur.

Dacă vrei să o ai şi dorinţa te-mpinge,

dacă vrei să te-apropii, te rog,

nu m-atinge.

Facerea lumii

Dumnezeu, ca să devină inginer

a urmat toate secţiile Politehnicii

simultan

şi a avut la fiecare

proiecte de an.

La facultatea de Construcţii

(nu degeaba e sfânt)

a făcut o planetă

şi-a numit-o Pământ.

Animalele şi florile le-a creat

la Chimia organică;

peştii şi păsările

la Aerodinamică.

Iar pentru secţia de Mecanică fină

a avut la proiect

sa le facă pe toate

să se mişte corect.

A hotărât să-şi dea proiectul de stat

la Automatică

tot cu realizare practică.

A meditat

şi a născocit un obiect ciudat.

O încâlceală de fire şi circuite,

bistabili şi ferite

după nişte scheme ale Lui

combinaţionale

în care a mai bagat şi nişte

automate secvenţiale.

Şi pentru că nu se descoperise încă

soft-ul de bază,

Dumnezeu a trişat

la această fază,

înlocuind-o cu o minune.

S-a aplecat, încet,

a suflat,

şi astfel Adam

a înviat.

Mai departe e clar

ce s-a-ntâmplat.

Şi-a luat prototipul,

l-a omologat,

l-a învăţat puţin

să gândească,

şi ca să treacă la producţie de serie

i-a pus în vedere

să se înmulţească.

Terminând Dumnezeu Politehnica

cu medie mare

a avut, evident,

cea mai bună repartizare.

Şi-a luat postu' n primire din mers

şi-a plecat să creeze

un nou Univers.

      ***

Omul, lăsat de capul lui,

s-a făcut al dracului

şi, deşi nu se trage din maimuţă

cum se zvonea odată,

a început să-L imite-ntru totul

pe cerescul său Tată,

născocind rând pe rând

păsări supersonice,

maşini, submarine

şi chiar ciuperci... atomice.

Iar în final,

crezând că e original

s-a imitat pe sine însuşi

(farsorul!)

şi a creat... calculatorul.