DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ
Concurent nr. 22, Marina Popescu, din Bucureşti
Preotul cuvintelor
Cuvinte cad din copaci şi se aştern cuminţi pe asfaltul umezit de ploaie. Literele se topesc şi îngraşă pământul aspru cu seva înţelesului lor adânc. Într-un vârf de spin, Ca într-o lance medievală, a căzut o silabă rănită. Sângerândă, cu puterile sfârşite, abia se ridică să-şi urmeze suratele. Doar tu, poetule, calci nepăsător pe acest asfalt plouat, de toamnă, în căutarea unor frunze ruginii sau gălbui care să trezească în tine inspiraţia divină. Urmele paşilor tăi se hrănesc cu sufletul pierdut al cuvintelor moarte, pieritoare ca frunzele în octombrie mohorât. Tu le eşti preot, tu le eşti duhovnic, aşa că lasă-le să-ţi mărturisească şi ultima lor taină; apoi ia-le cu grijă şi îngroapă-le adânc în file de carte, spunând pentru ele
o ultimă rugăciune. |
Marina Popescu, Tema "Flori de cactus" |
Concertul Marelui Artist
aleargă moartea; arcuş subţire, negru şi-aproape nevăzut în mâna iscusită a Marelui Artist. Corzile tremură din ce în ce mai violent, scârţâie, pleznesc. Cu toate însă se supun, una nu plânge. O nouă fugă îndrăcită le readuce la viaţă pentru câteva clipe şi iar se rup, ca să învie iară. Ritmul e nebunesc de-a dreptul. Sar scântei. Vioara arde. Artistul însuşi a murit. Misterul se dezleagă
Printr-un nou mister. |
Marina Popescu, Tema "Flori de cactus" |
gina 29/07/2009 14:38
Petru Blaj 25/07/2009 18:16
Laurentiu 24/07/2009 21:54
eugenia 22/07/2009 12:56
lazar 22/07/2009 10:54