căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ
Concurent nr. 20, Valentina Becart
|
RUGA UNUI POET... Nu-mi lua "Cuvântul" Doamne şi nu ucide-n mine "noaptea" în care ca un nebun Te caut... şi caut - adevărul - pe chipul Tău de gheaţă oglindind ca un balans - sfârşitul - deasupra hăului... ce-adulmecă tăcerea. O, iartă-mi îndrăzneala de a-mi pune pe frunte cununa suferinţei şi-a răscoli nevolnic - în lumini interzise - sunete ce se "nasc" muribunde... ...simt spaima Golgotei pulsând ca o rană în sânge... călăii aşteaptă un semn... o, Doamne, de slava-Ţi sunt nedemn! dar mă plec în genunchi şi Te rog nu-mi crucifica singura taină ce mă leagă de Tine... Stăpâne! Tu eşti "Cuvântul meu"- şi eu sclavul supus - ce-şi caută gloria în nopţi "golite de suflet" iubindu-Te... sfâşiat de plânsul lucidităţii de plânsul lucidităţii... |
| Valentina Becart (Tema "Chemări") |
|
Clepsidra... nu-şi mai plânge timpul Stăpâne! sacrifică-mă în miez de noapte să fim singuri în altar! prea multe cuvinte mutilate ţi-am aruncat în obraz... şi... da! te-am renegat şi splendorile lumii le-am botezat „iluzii deşarte" vândute de-un tâlhar... pregăteşte-mi pocalul! voi bea dacă asta ţi-e vrerea... ... şi izbăvit voi fi de durerea răsucită în sânge ca o spirală a morţii... ... şi eliberat voi fi de gândul păcătos ce-a râs şi Te-a hulit ca pe ultimul barbar... să fim singuri în altar! prea multe semne port în trupul bolnav bântuit de umbre ce-au ignorat lumina vindecării de sine... Stăpâne! Pregăteşte-mi pocalul! voi bea ca ultimul proscris ce-n miezul nopţii Te-a ucis chiar cu primul cuvânt rostit ca o răzbunare împotriva pulberii ce mi-a fost mormânt strecurat în fiecare zi în verbul a crede, a iubi, a fi a fi... http://reteaualiterara.ning.com/video/clepsidra-nusi-mai-plange |
| Valentina Becart (din ciclul Poeme becartiene; Tema "Chemări") |
|
Acolo unde timpul îşi află hotarul... Aş vrea să'nalţ o biserică albă, acolo unde timpul - îşi află hotarul. Eu însămi voi urca - sfielnic - în turlă şi voi trage clopotul - aşteptându-l - la rugăciunea de seară. Ceremonialul primirii va fi plin de emoţia întâlnirii, fast, şi, nu în ultimul rând, de adâncă teamă... Pe cărarea ce duce la altar, voi aşterne trandafiri albi, crini imperiali, aşa cum se cuvine unui „pas" ce-n mare taină... ne urmăreşte întreaga viaţă. Lumânările vor arde în pâlpâiri tremurătoare, fiecare picătură de ceară, fiind o lacrimă... încremenită în aşteptare. Îngenunchez lângă altar. Trandafirii roşii, aşezaţi ca o cunună în jurul inimii mele, - ofrandă supremă - au străluciri atât de stranii... că strigătu-mi mut - s-a oprit pe buze când un „pas" uşor... Da. Timpul - nu s-a lăsat aşteptat! Cu câtă măreţie, seninătate, păşeşte pe covorul de flori a căror inimă... a încetat să mai bată! Doar ecoul din ce în ce mai stins al clopotului tânguitor... se mai auzea în această tăcere încordată... în această sete aprinsă de rugăciune şi zbuciumul chinuitor al întrebărilor: „De ce?!" „De ce?!" - „Să ne aşezăm pentru ultima rugăciune!" Mărturisesc aici... în faţa altarului „pătat" cu sângele inimii tale - că durerea mea este mult mai mare... blestemat fiind - în curgerea-mi fără sfârşit - să privesc neputincios - cruzimea sacrificiului - pe care „Marele stăpân"... „Să ne rugăm!" şi poate-o stea se va aprinde pe bolta întunecată unde - adevărul tăinuit - pare mai insetat de „sânge cald" cu fiecare răsărit... .......................... Cu fiecare răsărit, o altă minune... şi alte întrebări fără sfârşit ce vor bea - din tăcerea-mi, închisă în pietre. Cu fiecare răsărit, ţipătul răguşit al „vulturilor" şi glasul de privighetoare - al vieţii. Cine-şi va smulge... zi după zi aripile bucuriei de... a fi! http://reteaualiterara.ning.com/video/acolo-unde-timpul-isi-afla-1 |
| Valentina Becart (Tema "Eternitate") |
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)
/idata%2F2044040%2Fsfinti-noiembrie%2Fbannermire4.jpg)