sectiunea POEZIE RELIGIOASA

22 Juin 2009, 14:04pm

Publié par Mirela

DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ

Concurent nr. 17, Sebastian Bogdan Filipescu

Geneza

Sare, piper

aruncate din cer

ulei, oţet;

şi mestecăm încet.

Grâu sau mălai

şi ce mai ai;

fiert sau prăjit

la tare şi la mic.

Carne sau legume

şi pune-i un Nume...

Deja a dat în foc ?!

Păi, noi suntem dumnezei?

Sebastian Bogdan Filipescu (Tema: "Chemări")

Nimeni nu mai vrea aici

Îngerii au obosit;

unii au adormit,

iar alţii stau pe gânduri cu capetele plecate

şi vor să plângă

dar nu mai au lacrimi...

Cu ochii uscaţi

şi priviri îngheţate

aşteaptă sfârşitul.

Mai mult de atât, ei nu mai pot face

căci inimile nu mai sunt de carne,

iar dălţile, nu mai sculptează

în pietre sfărmate...

Au vrut să fie prieteni cu pământenii

dar au fost alungaţi,

căci aceştia erau singuri într-un abis veşnic

şi aşa au vrut să rămână,

un fir de nisip, într-o imensă clepsidră.

Cuvintele nu se mai recunosc

pot fi dulci, amare, sau simple

ele au rămas doar un joc de buze

ce întreţin un ritual de scenă,

ce curând va dispărea...

Nici cântecul nu mai tresaltă

nimeni nu mai vrea nimic,

vor doar să ţipe

de durere, de teamă, de beţia vieţii,

iar când se vor sătura vor începe să se mănânce,

căci nu mai au nici legi, nici sânge...

Îngerii vor fi doar simple statui

pentru o crudă mărturie,

deja ei nu mai sunt albi

oamenii le-au murdărit aripile

când fugeau speriaţi spre cer...

Le sărut lacrimile,

pe care le-am găsit în zori când m-am trezit.

Astăzi mă agăţ de pietre şi tac...

Sebastian Bogdan Filipescu (Tema: "Chemări")

Microcosmos

Ison ce aleargă

pe o carte groasă, roasă,

cu marginea ştearsă, gălbuie,

înviată iară, de o altă rasă.

Lumânări ce plâng, atingând

priviri şi suflete amorţite

de gânduri furate,

doar glasurile potrivite

mai îngână păcate.

Ochii sunt plini de ulei

ce se varsă în candelă,

rostesc cuvinte ude,

uneori mute,

uşi descuiate

de alte chei...

tămâia înmoaie suspinul

adoarme o himeră,

şi clopoţeii plâng, cântând

o viaţă efemeră.

Şi iarăşi vin,

cuvinte bătute, adunate,

chiar dacă există un chin,

încă se spală păcate...

Un potir cu vin,

la chemări de glasuri

şi mâini binecuvântate

se transformă în ceva sublim...

Dar nimeni nu mai rosteşte Amin.

Sebastian Bogdan Filipescu (Tema: "Chemări")

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article

stefan mihalache

29/07/2009 20:12

20 de puncte

Répondre

alexandru stoica

29/07/2009 20:11

acord 17 puncte.

Répondre

diana

29/07/2009 12:08

Répondre

gina bicazan

27/07/2009 20:15

9 puncte

Répondre

Petru Blaj

25/07/2009 13:18

Acord cu placere 12 puncte conc.nr.17

Répondre