Concurent nr. 3 / Ana Urma / Sectiunea POEZIE LAICA

14.06.2009

DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ

Concurent nr. 3, Ana Urma.

Dimineaţa

Veşminte cu minunate irizări de rouă,
Îmbracă florile în dimineaţa nouă.
S-atingi o moale catifea din trandafirii,
Cu picături de rouă albe, galben, roşii!
Si pânze de păianjen fine ca o ceaţă,
Pierdute printre razele de soare blânde,
Si multe vietăţi care roiesc plăpânde,
Trezite-n dimineaţă de al cocoşului cântat.
Un colţ de lume ce Domnul n-a uitat!
La mine în grădină s-a pogorât lumină,
Pe-albastrul cerului e încă luna plină.
Albă, pufoasă, va curge-n jos curând.
O nouă zi începe, vrând - nevrând!
Lasată să tresară, o ramură se clatină uşor,
O vrabie tresaltă cu uşurinţă-n zbor!
Un zgomot înfundat şi brusc se-aude
Un măr pe jos, cu zgomot cade!
De forţa gravitaţiei învins a fost,
Te uiţi în jur, vezi toate au un rost.
Pe-un ram mai sus o mierlă trilul-şi cântă,
Un susur de izvor auzul îl încântă!
Sub greutatea ei, o salcie se frânge,
O adiere lină şi o auzi cum plânge!
Foşnet de frunze, adieri de vânt,
Devreme dimineaţa, culori profunde sunt.
Pictorul din mine, netrezit, adună la un loc,
Cerul, pământul, apa şi soarele de foc.
Pe pânza minţii compun în grabă un tablou,
Culorile le-amestec, sublim eu le redau!
Cinci elemente dau forţă şi mister,
Si unul fără altul nu poate fi stingher,
Iar între ele o pură conştiinţă,
Pe mai departe le uneşte, cu ştiinţă.
Viaţă le dă, le face să se mişte,
Să aibă sens, E Dumnezeu în toate,
Şi nimeni-n locul Lui n-o poate face.
Cât şi-a dorit şi câte Omul a descoperit,
Dar numai ordinea din Univers n-a stăpânit.
Şi este bine ca ierarhia să respecte,
Pe Dumnezeu să Îl găsim în toate.
Noi suntem micii slujitori, să nu uităm,
Mici păpădii în roata vieţii ce monoton
Rostogoleşte, în drumul său rotund.
De unde a plecat, acolo se întoarce,
Să fie fiecare aşa cum Domnului îi place.
Din dimineaţa vieţii şi până la apus,
Să scoţi la suprafaţă ce-n tine a fost pus,
Să şlefuieşti, să cureţi ...un diamant ascuns.

Ana Urma (tema: "Hibrid")

Nopţi de Sânziene

În prelungirea rugii mele,
Vis argintat a dorului scânteie,
La margine de noapte se-nfiripă,
Minuni cu îngeri, parfumuri divine,
Şi peste toate, miros de sânzâiene!

Se scaldă culoarea în picuri de rouă,
Solstiţiu împarte o vară în două,
Iubirea serbează uniri de destine,
Cu luna aninată-n noaptea trecută,
Natura-i la oră de admiraţie mută.

Adun poezia din culori răsfirate,
Cunună iubirii să fac mai departe,
Din floare de soc, sânzâiene şi tei
Şi iarbă în pârg ce-anunţă cositul,
Adunarea recoltei bogate,... e cultul.

O lume de basm, magie şi vrajă,
Cuvinte descântec, parcă în mreajă
Prind zorii albaştri, ce-n ziuă sosesc,
Ţin cerul deschis la omul de rând,
Cu lumea de sus în horă îl prind!

Mă răspândesc prin ierburi înalte,
Un şipot s-aude izvorul i-aproape,
Mă-ndeamnă să caut o floare de leac,
Doctorie pe rana deschisă, descântec,
Şi visul porneşte pe roţi de dovleac,

Trăsură apare cu zâne în ceaţă, uşor
Hora porneşte, se-nvârt, ...şi cobor
În mitul poveştii citite cândva,
Mă-amestec în lumea rămasă în carte,
După-atâtea nopţi de Sânzâiene, uitate!

Şi-n zori viorii ce-aşteaptă lumina,
Din vise şi flori mai fac o cunună,
Gândului magic trezit agăţ sânzâiene,
Să-mi ţină la suflet deschise fereastre,
Prin care pătrundă mii vise albastre!

Agale, mă-ntorc în ziua de vară
Plină de rugă, lumină şi vrajă,
Cu teii în floare, parfumuri divine,
Mulţumind alăutei ce cântă în mine,
Dulcea visare, cu flori de sânzâiene!

Ana Urma (tema: "Hibrid")

Cereasca rouă

Când stele-mi trimit luciri sidefate
Şi luna-mi zâmbeşte din sfere înalte,
Când somnul uitării îşi varsă nisipul,
Cu grabă de fulger se scurge şi timpul,
Iubirea se frânge în lacrimi şi-mi plouă,
Din ceruri cu picuri de har, ca şi rouă!

Când nori viorii tivesc infinitul,
Şi triluri ascunse vestesc răsăritul,
Umbra din gânduri dispare ca-n ceaţă,
Răpusă luminii ce-n zori se răsfaţă,
Din gene-mi se stoarce în picuri uşori,
O ploaie de lacrimi ca roua pe flori.

Când în ruga-mi arzătoare cerului cer,
O undă din veşnic şi tainic izvor
Să curgă spre mine,...cu şoapte de tulnic,
Şuvoiul iubirii din cerul cel darnic,
Revarsă spre mine văzduhul de rouă,
Şi Harul în valuri îmi plouă!

Încet cuprins de braţul bucuriei,
În zbor uşor ca şi un fulg de păpădie,
Cătând cărarea lungă-a veşniciei,
Din lacrima nădejdii cresc lujeri,
Cu sete sorbind din harul ce plouă,
Cum florile beau din boabe de roua!

Şi-atuncea, mi se umple cerul de albastru,
O cruce de lumină e veşnicul pilastru,
Udat a fost cu sânge sfânt din trupul Său,
Ca eu acum să pot visa că am să fiu,
O picătură din marea şi cereasca rouă,
Ce Domnul nu conteneşte să mi-o plouă!

Ana Urma (Tema: "Hibrid")

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova