Ingeri razvratiti, de Monica Sumalan
Îngeri răzvrătiţi
Multe sunt
neputinţele oamenilor.
Şi firea ca tot ce este omenesc să fie supus greşelii şi nefericirii.
În faţa lui Dumnezeu suntem bucăţi de lut modelate de propria aspiraţie si credinţă sau simple fragmente care au rămas neatinse de nimeni si nimic.
Când vom vrea să ne înălţăm vom sfârşi precum ingerii răzvrătiţi deasupra mărilor învolburate.
Multe sunt nefericirile care poposesc în adâncurile fiinţei.
Chipul nostru oglindit în primăveri va purta povara anilor şi înţelepciunea de a şti că ai contribuit la binele suprem.
Înălţându-ne în adulare vom sfârşi dezamăgiţi, pentru că nu suntem nimic din ceea ce ar trebui să fim.
Clipe în înserări târzii, dezamăgiri când am crezut atât de mult într-o identitate care s-a dovedit o iluzie.
Şi atunci ne rămâne speranţa, iubirea că există lucruri mai presus de propria persoană, există tinereţi tulburate şi ani măcinaţi de contradicţii, există oameni care cred în adevăr
şi lumină.
În faţa lui Dumnezeu suntem nori în imensitatea cerului, semnificaţii vagi sau profunde. Neputincioşi în faţa morţii, chiar dacă ne-am înălţat palate luxoase care pălesc în faţa
fulgerelor.
Avem doar clipa prezentului, amintirea unui vis trecător.
Cu simplitate,
Monica Sumalan