căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ
Concurent nr. 3, Ana Urma
"Salut pe această cale ideea organizării unui nou concurs de poezie cu temă religioasă, la care subscriu din tot sufletul."
![]() De nu-i târziu De nu-i târziu, mai lasă-mi Doamne, Să văd un licar viu al slavei Tale, Cum străluceşte în adâncul meu de om, Să ard în flăcări pe sfintele-Ţi altare, Iar scrumul stins, foc sfânt să ia din nou. Spre cer să mă înalţ ca o săgeată, Cum val, de val e-mpins s-atingă ţărmul, Cu Tine deodată din inima descătuşată, Să zbor pe-aripa-Ţi şi să se moaie lutul, Să nu rămâi în vasu-mi închis pe dinăuntru. Să ştie lumea toată că-n vasul meu cu flori, Mi-ai înmulţit iubirea cu Harul cel de preţ, Mi-ai strecurat lumină şi scaldă de culori, Şi-o harfă ruginită, ascunsă într-un colţ, Tresaltă-n bucurie, ca apa de izvor! Toate-au crescut şi sparg acuma vasul, Afară ca să iasă precum spre slăvi ţâşneşte, Un porumbel ce-n cuşcă un timp a fost ţinut, Deşi cu-aripe frânte de-al neputinţei cleşte, El zborul său rotat spre ceruri n-a pierdut. Din foi de psalmi mi-e cântul învechit, Ce-a rupt hotarul contemplării mute, Iar gândul meu e porumbelul nevăzut, Ce zboară-n rugăciuni, înaltul îl străbate Şi mai smerit revine în vasul cel de lut... Fii milostiv cu mine, ce folosesc cuvinte Şi-adun pe-aripa înţelesului mărgăritare, Lumina a rămas din focul vremii ce-i trecută, Şi-un licăr viu din slava Ta tresare, Într-un creştin ce-avuse ...o inimă rănită. |
Ana Urma (Tema: "Chemări") |
Adună-mă-n taină... Ajută-mă Doamne, să strâng în cuvinte, Tot dorul ce-l simt că arde fierbinte, Revarsă din suflet şi-ncepe să cânte De slavă, spre Tine, în note înalte! Ajută-mă, fântână curgătoare să rămân, Din tainice izvoare cu apa tâşnind, Spre cerul ce porţi în palma-Ţi sfântă, Picătură să fiu în a credinţei stâncă! Un strop desprins de-al lumii val, Tu trece-l prin lumină şi pătrunde-l, De-aproape cu văzul şi auzul ascuţite, Rob să-Ţi rămână şi-n dragoste s-asculte! Şi printre lacrimi ce lăuntru-mi fărâmă, Pune-mi în inimă boaba bucuriei deplină, Cu duhul blândeţii umple-i potirul, În ascultare şi slavă să-i cânte chimvalul! De-mi vei răspunde la strigătu-mi cântat, Din gând voi face doar podoabă de cuvânt, Să Ţi-l aduc cu drag sorbind cu umilinţă, Din cupa ce revarsă lacrimi de căinţă. De vei vorbi eu Te voi auzi şi asculta, Învaţă-mă să ştiu Cuvântu-a descifra, Un rând în suflet de-i fără Tine scris Adună-mă în taină şi... ţine-mă strâns! |
Ana Urma (Tema: "Chemări") |
...Îţi aparţin![]() Tu spune-mi Doamne ce să fac, Trimite-mi curcubeul de lumină, Priveşte-mă cu ochiu-Ţi larg! Vorbeşte-mi Doamne de credinţă, Când trupul greu atârnă la pământ, Se zbate uneori în beznă, umilinţă, O treaptă fă-l spre locu-Ţi sfânt! Arată-mi Doamne drumul către Tine, Când spini şi rugi în cale mă opresc, Tu Eşti Cel care poate să-mi arate, Cum calea către Tine să-mi croiesc! Pierdut, în urmă las o-ntreagă lume, Şi prin hăţiş o cale greu găsesc, Voi desluşi-o, Tu lasă-mi semne Şi spini voi depărta de pe poteci! Învaţă-mă să zbor cu aripi large, Când negura mi-apasă braţul drept, Curmat sau greu, ceva de-l frânge Arată-mi ce să fac, Tu fă-mă înţelept! De vorbe goale auzul să-mi descurc, Ca glasul să-Ţi aud mereu în gând, În depărtata împărăţie cum să urc? Trimite jos în vale al iubirii cânt! Deschide Doamne cerul pentru mine, Deşartă-n stropi iubirea cea de sus, Şi lasă-mi din sita iertării divine, Sărutul cu mir pe fruntea-mi depus! Adună-mă în legătură de iubire, În dragoste o cingătoare-n snop, Albastră cum e floarea de cicoare, Firavă e, dar ţine spice la un loc. Ajută-mă din dragoste de mine, De braţul Tău strâns să mă ţin, Fii farul şi lumina vieţii mele, Plăpând şi mic cum sunt ...Îţi aparţin! |
Ana Urma (Tema: "Chemări") |