incursiuni alandaLa... cuLturale (1)

incursiuni alandaLa... cuLturale

Răsfoim... sau mai bine zis derulăm... rânduri care vin şi altfel spre cititori, şi anume pe pagini web.
Se poate deschide gustul pentru o lectură care să ducă tot spre... tradiţionala şi mult-iubita carte. Care, doar ea, îţi trezeşte lumile interioare cele bogate, cu străfulgerări de gânduri şi înţelegeri noi, într-un fel aparte, lăsându-ţi timp, între pagini, între capitole, pentru a medita...

Utopie pe net, da, asta poate fi literatura, asta poate fi cultura. Să căutăm, să vedem ce putem citi. Răsfoim câteva dintre reviste şi siteuri, bloguri mai ales cu specific literar..., cum ne vin la... mouse.

Aşa...

Pornim.

Iată, o primă revistă: „Luceafărul românesc". Şi caut poezie, că mi-e dor de poezie. Găsesc. Găsesc. Vă citez, din Olga Alexandra Diaconu, poezii de dragoste:

STĂTEAM DOAR TÂMPLĂ LÂNGĂ TÂMPLĂ

Stăteam doar tâmplă lângă tâmplă,

miraţi de tot ce ni se-ntâmplă

Priveam cu ochii larg deschişi,

de vraja vieţii eram prinşi

Voiam să cucerim chiar munţii

c-un nimb ivit în dreptul frunţii

Pluteam pe mare sau uscat,

trăiam viaţa doar înalt

Stelele-n ziuă coboram

şi ziua-n noapte-o adăstam

Cream castele de nisip

risipind viaţa pic cu pic

Făceam din lună un veşmânt

şi-n palmă scris-am jurământ

de sărăcie şi iubire,

ne credeam rege peste fire

Dar ce nu ne credeam cândva?

Şi-acuma unde-i viaţa ta?...

(http://luceafarulromanesc.com/%E2%96%BC-poezie/olga-alexandra-diaconu-poezii-de-dragoste/)

Şi mai găsesc... Vă citez iar: Adrian Botez, „Poeme Pascale"

(http://luceafarulromanesc.com/%E2%96%BC-poezie/adrian-botez-poeme-pascale/)

PAŞTE

rare păsări sfinte - poate îngeri

zboară peste vişinii în floare

e atâta alb - încât te doare:

de atâta sărbătoare - sângeri...

Hristul - în lumină de petale

împărat stăpân peste grădină

se arată spre iertare - şi suspină

când vreun suflet îi alunecă din poale

aleluia - susură copacii

aleluia - scânteiază cerul

nu ucideţi - nu ucideţi mielul

să nu stingeţi în grădină macii

Golgota a fost - acum e linul

a-nflorit văzduhul - alb şi moale

(Moartea s-a făcut frumoasă cale...) -

şi-a închis prin Sine-n lume chinul

Mă bucur, astfel, pentru că-mi era sete de poezie şi am băut o cupă...

Mai caut. Citesc şi în Revista „Cetatea lui Bucur": Al. Florin Ţene

Horă târzie în sat de pescari

Casele noastre s-au întors cu faţa spre icoana apelor

răsucind cadranul orelor târzii.

.

Ne-am adunat pe grinda orizontului

când se mai aude cântecul sapelor,

sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie,

dansăm cu tâmplele răzmate de luna

ca o lămâie,

şi apele ne fură din umbră;

ne trecem iubita dintr-un braţ în altul,

ca valul din vâsle în vâsle.

Bărcile au adormit cu nasul în nisip

dar au răma şi ele cu apele în vise

şi râdem cu toţii ameţind focul

care luminează casele întoarse spre noi

aşteptând norocul.

.

Ne cheamă ferestrele şi le răspundem tăcuţi,

plecând perechi,uitând câte-un sărut în zări

şi pe cărări...

(http://cetatea-lui-bucur.com/poezie/al-florin-tenehora-tarzie-in-sat-de-pescari/)

M-am delectat cu poezie. Acum, mă întorc spre ştiri. Parcă mi-aş dori să aflu ceva, gen:

Întîlniri culturale pe Dunăre

    Institutul Cultural Român din Budapesta a continuat tradiţia  croazierelor culturale cu o călătorie pe Dunăre Budapesta-Szentendre, organizată în 23 mai 2009. De data aceasta şi-au dat întîlnire grupul "Trei parale", care au interpretat muzică tradiţională românească laică, atât din repertoriul lui Anton Pann cît şi din muzicile vechi specifice spaţiului carpatic (români, evrei, maghiari, ţigani),  meşteşugurile şi arta tradiţională românească. (continuarea, aici: http://www.observatorcultural.ro/Intilniri-culturale-pe-Dunare*id_1122-news_details.html, în „Observator cultural")

Acum caut o prezentare de carte. Dar una care chiar să mă atragă, să mă facă să vreau să  citesc cartea aceea. Am găsit...

OU ON VA PAPA? SAU CUM SĂ RÂZI CÎND TE DOARE... de Jean-Louis Fournier

                                                                                                                                                      Simona MODREANU

 
       "Nevasta te părăseste, ai doi băieti handicapati (motor si metal), cocosati, strîmbi, analfabeti, afectuosi, cu care nu reusesti să comunici, ti-a fost prieten si mentor unul din cei mai mari umoristi francezi contemporani (Pierre Desproges), tu însuti faci parte din familia melancolicilor veseli, a moralistilor pudici si sarcastici si... te hotărăsti să le scrii un fel de scrisoare de dragoste copiilor tăi, pentru a le cere iertare că i-ai adus pe lume. Rezultatul? O poveste răscolitoare si luminoasă, Oů on va, papa?/ Unde mergem, tată? (Stock, 2008), fără complezentă si lamentatii, si un mare premiu - Femina.
        Autorul se numeste Jean-Louis Fournier, are 69 de ani, o figură ce predispune la rîs, este producător, scenarist si regizor, dar si un autor prolific, imprevizibil, poznas, care a stiut întotdeauna să amestece umor, cultură si franchete într-un dozaj captivant. Desi „La Noiraude" („Negruta"), un film de desene animate în care o vacă neurastenică îsi povesteste trăirile prin intermediul unor dialoguri burlesti, i-a consacrat stilul umoristic lipsit de patos, publicul îl descoperă cu adevărat abia cînd începe să-si publice eseurile, imediat adoptate si adorate, cele mai remarcabile fiind Grammaire française et impertinente (1992), Arithmétique appliquée et impertinente (1993), sau Le Curriculum vitae de Dieu (1998). El însusi pare cel mai surprins de prestigioasa distinctie obtinută, căci nu si-a imaginat sau propus vreodată să facă literatură „înaltă", ci s-a văzut mereu ca „un petit écrivain rigolo" („un scriitoras haios").

(...) aici e mijlocul prezentării: http://convorbiri-literare.dntis.ro/MODREANUapr9.html, care se sfârşeşte aşa:

     Acesta  e Fournier, umoristul devastat care scrie pentru copiii săi, care nu-l vor citi niciodată. Cam ca Boris Vian, pentru care „umorul e politetea disperării"... Si îndrăgostit de limba franceză adevărată, strălucitoare, pe care o face să cînte si să vibreze în tonuri dulci-amărui, ciupind-o cu infinită ironie.

«Dragă Mathieu, dragă Thomas,
Cînd erati mici, am avut uneori tentatia, de Crăciun, să vă ofer o carte, un Tintin de exemplu. Am fi putut vorbi despre ea împreună, după aceea. Cunosc bine aventurile lui Tintin, le-am citit pe toate de mai multe ori.
N-am făcut-o niciodată. Nu era cazul, voi nu stiati să cititi. Nu veti sti niciodată să cititi. Pînă la capăt, cadourile voastre de Crăciun vor fi cuburi sau masinute...
Nu am vorbit niciodată despre băietii mei pînă acum. De ce? Îmi era, oare, rusine? Mă temeam că voi fi compătimit? Din toate astea cîte putin. Cred că nu am făcut-o în special pentru a scăpa de cumplita întrebare: „Ce mai fac copiii?"
Astăzi însă, cînd timpul ne grăbeste, sfîrsitul lumii e aproape, iar eu sunt tot mai biodegradabil, am hotărît să le scriu o carte. Pentru ca să nu fie uitati, pentru ca să nu rămînă după ei doar o fotografie pe un certificat de invaliditate. Poate si pentru a da glas remuscărilor mele. Nu am fost un tată foarte bun. Mi s-au părut deseori greu de suportat. Cu ei, era nevoie de o răbdare de înger, or eu nu sunt un înger.»

Simona Modreanu, în „Convorbiri literare", eseul de aprilie (rubrica „Actualitatea franceză").

(Chiar o să caut să cumpăr cartea, prezentarea m-a atras, ca şi titlul ei!)

Să mai caut? Poate că da. Încă ceva pe azi. Şi apoi, las pe altădată. (Simt că voi găsi lucruri din ce în ce mai interesante. E fascinant şi căutatul, şi găsitul, şi lectura, şi ce urmează după... inspiraţia de a... te bucura, citind, scriind şi tu...).

A, şi am găsit şi un concurs literar, pe „Bocancul Literar", Concursul de o pagină pe tema „Capriciu". Fain! (Să văd, particip?) http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=17132

Ajunge...

Alandala voi mai naviga şi altădată, selectând..., în funcţie de ce mi se va părea interesant. Alandala, cumva, nu de tot. Nu chiar de tot. 


  Prof. Religie Mirela Șova