Maicii Domnului din Longovarda (Paros)

Când curge dăruirea, cu gând curat făcută,

Atunci Dumnezeirea şi munţii din loc mută:

Nu seacă nici uleiul, făina, din cămară,

Ca-n vremea când Ilie a fost şi el să ceară.

Aşa-i la mânăstirea Maicii din Longovarda,

Nu-i nimeni ca să vină, fără să ia dovada

Că sunt creştini pe lume, ce împlinesc porunca,

Şi dau chiar de nu-i vreme sau de... nu au de unde.

O ocoleşte focul, distrugerea şi crima,

Măicuţa ocroteşte de furia străină,

Iar când năvălitorii au vrut să facă rele,

I-a îmblânzit, în taină, păcatele să-şi spele.

Sărbătoresc localnici minunile făcute,

Şi cer minune iară, de ea nu pot să uite,

Că nu-i minunea dată doară ca amintire,

Ci spre a fi spre alta, spre altele pornire.

Credinţa se-ntăreşte, credinţa izbucneşte,

În oameni care astăzi se-nchină creştineşte:

Şi pentru care fapta e vorbă-n aplicare,

Ce îşi uită de sine, pentru ajutorare.

La mânăstirea cu hramul „Izvorul Tămăduirii" din Longovarda (Paros, Grecia), unde se sărbătoreşte în fiecare an minunea anulării ordinului de împuşcare a 125 de tineri, prin intervenţia directă a Maicii Domnului, la 23 iulie.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova