Postul Mare - Treapta XLV - Esti coborat, intr-insumi, Tu

16 Avril 2009, 14:03pm

Publié par Mirela

Postul Mare - Treapta XLV - Eşti coborât, într-însumi, Tu

„Trebuie să se ştie că Domnul a fost răstignit în ziua a şasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la început omul a fost făcut în ziua a şasea. A fost răstignit în ceasul al şaselea din zi pentru că în acest ceas, după cum se spune, şi Adam şi-a întins mâinile şi s-a atins de pomul oprit şi a murit. Pentru aceasta trebuia să fie creat din nou omul în acelaşi ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că şi Adam a călcat porunca în grădina raiului.

Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea şi purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârşita nemişcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii.

Suliţa arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele şi trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roşii, vechea patrie. Se spune că în locul în care a fost răstignit Hristos, se afla căpăţâna lui Adam. Pricina pentru locul în care a fost răstignit Domnul se numeşte Locul căpăţânii este aceasta: pe vremea potopului, căpăţâna lui Adam a fost scoasă din pământ şi colinda de colo colo despuiată de carne şi stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau. Solomon, din respect pentru strămoş, împreună cu toată oastea, a acoperit-o cu multe pietre. Unii sfinţi aleşi spun, pe temeiul predaniei, că şi Adam a fost îngropat acolo de un înger. Aşadar acolo unde era stârvul, acolo s-a aşezat vulturul Hristos, veşnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn.

Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, amin."

(din Sinaxar, la Sfânta şi Marea Vineri)

Cu Tine Crucea-n spate-mi port,

Mai mult, însă, Te las pe Tine,

De-atâtea ori eu nu mai pot,

Dar să Te părăsesc, nu-mi vine.

Din Cruce, bucuria Ta,

A coborât până la mine,

Nici nu m-am aşteptat la ea,

Şi-n suferinţă, vine, vine.

De Te-am chemat, fiind aici,

E că am vrut să-Ţi simt prezenţa;