Lumina insangerata - de George Vlasceanu

Lumina însângerată

La lumina blândei lune,

Mii de stele căzătoare şi de umbre dansatoare

Cu un dangăt plin de jale

Clopote făceau să sune.

La miezul nopţii-ntunecate,

Iisus ruga-se-n Ghetsimani;

Un val de ceaţă peste luna-n şoapte...

Văzu venind pe Iuda în faţa ostaşilor romani.

Pădurea-ar fi dorit să-L protejeze,

Vântul dansa cu frunze moarte,

Luna n-ar vrea să lumineze

Să nu fie El prins în neagra noapte.

Fiece biciuire un păcat de-al nostru ea a stins

Fiece lacrimă cu sânge a inundat a mea greşeală.

Păstorul nostru-n suflete focul iubirii a aprins

Stingându-se încet, ca soarele în seară...

A doua zi pe El toţi L-au părăsit,

Pilat condamnându-L nedorind aceasta

Deoarece doar astfel poporul a voit;

Trei cruci sunt pregătite pe muntele Golgota.

Iisus purtându-şi crucea, ieşi pe nalta poartă;

Din cer o ploaie rece a şi-nceput deodată.

Şi glas dumnezeiesc, tunet răsună-n nori

Pe cei necredincioşi trecându-i mii fiori.

În mâini şi în picioare ei cuie I-au bătut

Un râu curgea neîncetat pe stâncile-ascuţite

Şi crucea ridicată, un far peste poporul trist şi abătut

Împrăştia aura Lui ca printre site.

Iar un soldat Îi puse pe Capul luminat

Coroana de spini şi-I zise « Regele Iudeilor » încoronat.

Maria Magdalena, aflând, veni în grabă,

Iisus Hristos pe cruce, la gât din sânge salbă.

Valuri trandafirii de sânge se-mbibă-n lemnul crucii

Şi la pământ, în pietre, în rădăcini de spini,

Din ouă-albe din coş - toat' se făcură roşii

Şi Viaţa Domnului nostr' e-aproape-a se sfârşi.

Tâlharul din dreapta crucii, în ultime-ale sale clipe

Iertare-I ceru Lui pentru-al său păcat

Iar cel din stânga, mirându-se de ce nu vrea să scape,

Îi zise : « Salveaza-Te, de eşti Dumnezeu Adevărat! »

Crucea aruncă până-n zări raze de tristeţe pline

Şi-un trăsnet alb de gheaţă pătrunde-n stânci ca-un ac.

Iisus zise înainte de-a ajunge-n Ceruri line

« Tată, iartă-i pe aceştia, căci ei nu mai ştiu ce fac! »

Şi-Şi plecă deodată capul

Şi ajunse l-al Său Tată;

Maica se îneacă-n lacrimi văzând Fiul roş ca macul

Plin de sânge, ros de spini; asta era a Sa soartă.

A treia zi - minune mare!

Şi-o lumină izbitoare

Răsărită pe pământ

Ducând pace pe pământ ;

Sânge pe steaua curată -

O lumină-nsangerată.

Iisus având straie albe ca zăpada cea mai pură

A-nviat ca să ne-arate calea dreaptă, calea bună.

Şi-nvierea-I minunată, sub un cer ca de safir

Răspândeşte pe pământ fin' mireasm' de trandafir.

Steaua din ceruri căzută

Se întoase iar pe boltă;

Se întoarse-ntre făclii

Ale nopţii feerii.

Însă şi cu-o promisiune - 

Că odată va veni

Să judece-ntreaga lume

Pe cei morţi şi pe cei vii.


by George Vlăsceanu, concurent al primelor două ediţii al concursului "Doruri la Răsărit"; poezie scrisă de acesta în urmă cu 4 ani şi publicată în revista şcolii Dărmăneşti, pe când era elev în clasa a VI-a.
Felicitări, George!