căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Lumina însângerată
La lumina blândei lune,
Mii de stele căzătoare şi de umbre dansatoare
Cu un dangăt plin de jale
Clopote făceau să sune.
La miezul nopţii-ntunecate,
Iisus ruga-se-n Ghetsimani;
Un val de ceaţă peste luna-n şoapte...
Văzu venind pe Iuda în faţa ostaşilor romani.
Pădurea-ar fi dorit să-L protejeze,
Vântul dansa cu frunze moarte,
Luna n-ar vrea să lumineze
Să nu fie El prins în neagra noapte.
Fiece biciuire un păcat de-al nostru ea a stins
Fiece lacrimă cu sânge a inundat a mea greşeală.
Păstorul nostru-n suflete focul iubirii a aprins
Stingându-se încet, ca soarele în seară...
A doua zi pe El toţi L-au părăsit,
Pilat condamnându-L nedorind aceasta
Deoarece doar astfel poporul a voit;
Trei cruci sunt pregătite pe muntele Golgota.
Iisus purtându-şi crucea, ieşi pe nalta poartă;
Din cer o ploaie rece a şi-nceput deodată.
Şi glas dumnezeiesc, tunet răsună-n nori
Pe cei necredincioşi trecându-i mii fiori.
În mâini şi în picioare ei cuie I-au bătut
Un râu curgea neîncetat pe stâncile-ascuţite
Şi crucea ridicată, un far peste poporul trist şi abătut
Împrăştia aura Lui ca printre site.
Iar un soldat Îi puse pe Capul luminat
Coroana de spini şi-I zise « Regele Iudeilor » încoronat.
Maria Magdalena, aflând, veni în grabă,
Iisus Hristos pe cruce, la gât din sânge salbă.
Valuri trandafirii de sânge se-mbibă-n lemnul crucii
Şi la pământ, în pietre, în rădăcini de spini,
Din ouă-albe din coş - toat' se făcură roşii
Şi Viaţa Domnului nostr' e-aproape-a se sfârşi.
Tâlharul din dreapta crucii, în ultime-ale sale clipe
Iertare-I ceru Lui pentru-al său păcat
Iar cel din stânga, mirându-se de ce nu vrea să scape,
Îi zise : « Salveaza-Te, de eşti Dumnezeu Adevărat! »
Crucea aruncă până-n zări raze de tristeţe pline
Şi-un trăsnet alb de gheaţă pătrunde-n stânci ca-un ac.
Iisus zise înainte de-a ajunge-n Ceruri line
« Tată, iartă-i pe aceştia, căci ei nu mai ştiu ce fac! »
Şi-Şi plecă deodată capul
Şi ajunse l-al Său Tată;
Maica se îneacă-n lacrimi văzând Fiul roş ca macul
Plin de sânge, ros de spini; asta era a Sa soartă.
A treia zi - minune mare!
Şi-o lumină izbitoare
Răsărită pe pământ
Ducând pace pe pământ ;
Sânge pe steaua curată -
O lumină-nsangerată.
Iisus având straie albe ca zăpada cea mai pură
A-nviat ca să ne-arate calea dreaptă, calea bună.
Şi-nvierea-I minunată, sub un cer ca de safir
Răspândeşte pe pământ fin' mireasm' de trandafir.
Steaua din ceruri căzută
Se întoase iar pe boltă;
Se întoarse-ntre făclii
Ale nopţii feerii.
Însă şi cu-o promisiune -
Că odată va veni
Să judece-ntreaga lume
Pe cei morţi şi pe cei vii.
by George Vlăsceanu, concurent al primelor două ediţii al concursului "Doruri la Răsărit"; poezie scrisă de acesta în urmă cu 4 ani şi publicată în revista şcolii
Dărmăneşti, pe când era elev în clasa a VI-a.
Felicitări, George!