/image%2F0831336%2F20160210%2Fob_38ecbd_bancul-zilei-28-iulie.jpg)
Lumina insangerata - de George Vlasceanu
Lumina însângerată
La lumina blândei lune,
Mii de stele căzătoare şi de umbre dansatoare
Cu un dangăt plin de jale
Clopote făceau să sune.
La miezul nopţii-ntunecate,
Iisus ruga-se-n Ghetsimani;
Un val de ceaţă peste luna-n şoapte...
Văzu venind pe Iuda în faţa ostaşilor romani.
Pădurea-ar fi dorit să-L protejeze,
Vântul dansa cu frunze moarte,
Luna n-ar vrea să lumineze
Să nu fie El prins în neagra noapte.
Fiece biciuire un păcat de-al nostru ea a stins
Fiece lacrimă cu sânge a inundat a mea greşeală.
Păstorul nostru-n suflete focul iubirii a aprins
Stingându-se încet, ca soarele în seară...
A doua zi pe El toţi L-au părăsit,
Pilat condamnându-L nedorind aceasta
Deoarece doar astfel poporul a voit;
Trei cruci sunt pregătite pe muntele Golgota.
Iisus purtându-şi crucea, ieşi pe nalta poartă;
Din cer o ploaie rece a şi-nceput deodată.
Şi glas dumnezeiesc, tunet răsună-n nori
Pe cei necredincioşi trecându-i mii fiori.
În mâini şi în picioare ei cuie I-au bătut
Un râu curgea neîncetat pe stâncile-ascuţite
Şi crucea ridicată, un far peste poporul trist şi abătut
Împrăştia aura Lui ca printre site.
Iar un soldat Îi puse pe Capul luminat
Coroana de spini şi-I zise « Regele Iudeilor » încoronat.
Maria Magdalena, aflând, veni în grabă,
Iisus Hristos pe cruce, la gât din sânge salbă.
Valuri trandafirii de sânge se-mbibă-n lemnul crucii
Şi la pământ, în pietre, în rădăcini de spini,
Din ouă-albe din coş - toat' se făcură roşii
Şi Viaţa Domnului nostr' e-aproape-a se sfârşi.
Tâlharul din dreapta crucii, în ultime-ale sale clipe
Iertare-I ceru Lui pentru-al său păcat
Iar cel din stânga, mirându-se de ce nu vrea să scape,
Îi zise : « Salveaza-Te, de eşti Dumnezeu Adevărat! »
Crucea aruncă până-n zări raze de tristeţe pline
Şi-un trăsnet alb de gheaţă pătrunde-n stânci ca-un ac.
Iisus zise înainte de-a ajunge-n Ceruri line
« Tată, iartă-i pe aceştia, căci ei nu mai ştiu ce fac! »
Şi-Şi plecă deodată capul
Şi ajunse l-al Său Tată;
Maica se îneacă-n lacrimi văzând Fiul roş ca macul
Plin de sânge, ros de spini; asta era a Sa soartă.
A treia zi - minune mare!
Şi-o lumină izbitoare
Răsărită pe pământ
Ducând pace pe pământ ;
Sânge pe steaua curată -
O lumină-nsangerată.
Iisus având straie albe ca zăpada cea mai pură
A-nviat ca să ne-arate calea dreaptă, calea bună.
Şi-nvierea-I minunată, sub un cer ca de safir
Răspândeşte pe pământ fin' mireasm' de trandafir.
Steaua din ceruri căzută
Se întoase iar pe boltă;
Se întoarse-ntre făclii
Ale nopţii feerii.
Însă şi cu-o promisiune -
Că odată va veni
Să judece-ntreaga lume
Pe cei morţi şi pe cei vii.
by George Vlăsceanu, concurent al primelor două ediţii al concursului "Doruri la Răsărit"; poezie scrisă de acesta în urmă cu 4 ani şi publicată în revista şcolii
Dărmăneşti, pe când era elev în clasa a VI-a.
Felicitări, George!