Postul Mare - Treapta XXXIX - Spre smerenie

10 Avril 2009, 13:40pm

Publié par Mirela

Postul Mare - Treapta XXXIX - Spre smerenie

„Slavă Domnului că ne dă să înţelegem venirea harului şi ne învaţă să cunoaştem pentru ce vine harul şi pentru ce se pierde. Sufletul celui ce păzeşte toate poruncile va simţi întotdeauna harul, fie şi dacă e numai puţin. Dar el se pierde uşor pentru slava deşartă, pentru un singur gând de mândrie. Putem să postim mult, să ne rugăm mult, să facem mult bine, dar dacă pentru aceasta vom cădea în slava deşartă, vom fi asemenea unui chimval care răsună, dar înăuntru e gol (I Corinteni 13, 1).

Slava deşartă face sufletul gol pe dinăuntru şi e nevoie de multă experienţă şi de o îndelungată luptă pentru a o birui. În mânăstire am cunoscut din experienţă şi din Scripturi vătămarea slavei deşarte şi acum, ziua şi noaptea, cer de la Domnul smerenia lui Hristos. Aceasta e o ştiinţă mare şi necontenită."
(Sfântul Siluan Athonitul)

Ca Prâslea-ntre tăişuri, aşa pe sârmă merg,

De-o parte-i deznădejdea cu hăul ei întreg,

Iar de cealaltă parte, e semeţia minţii,

Uitându-şi de păcate, de arma chibzuinţei.

Să nu priveşti în hăuri, ci mergi cu fruntea sus,

Privind numai la ţintă, la Soarele Iisus,

El va desface mreje, piciorul îţi va sta

Cât timp te rogi la Dânsul, numai pe calea Sa.

Păşind peste aspidă şi peste vasilisc,

Încet, încet şi sigur, înaintezi spre pisc,

Constaţi că nu eşti singur; din ce în ce mai mulţi

Păşesc în rând cu tine, mai lenţi sau... chiar mai iuţi.

Şi tot aşa, când bezna desface-se în zi,

Abia atunci zări-vei că mulţi te-or însoţi:

Că-s îngerii din ceruri, nenumăraţi supuşi,

Şi Sfintele, şi Sfinţii, prin rugă sunt aduşi.

Atunci vei înţelege Biserica ce e,

Că nu-i aşa, o vorbă, de spus între alte...

Ci-ntr-însa e unire, sunt legături de har,

De care lumea asta... abia are habar.

Te rog, Stăpâne Doamne, ca să mă luminezi,

Spre Taina Ta cea mare să tot înaintez!

Ajută-ne-mpreună, să facem voia Ta,

Biserică sfinţită să-Ţi fim, fără-a cădea!

Ce poţi învăţa de la altul (citat aproximativ):

„Nu-ţi fie frică, atunci când te dăruieşti pentru altul, că nu mai eşti tu, motivând că nu faci voia ta, cheful tău. Eşti mai mult TU când te dăruieşti, decât dacă te menţii doar în limita de a face totul pentru tine. Tocmai, dacă faci totul doar pentru tine, atunci îţi îngropi talantul. Iar când te dăruieşti celuilalt, îl înmulţeşti şi te descoperi cu adevărat TU. Eşti TU în deschidere spre altul, în comuniune, oferind ajutor la timp potrivit."

(El Grand C.)

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article