Ochiul lui Dumnezeu
Orişicine de te vede, de oriunde şi oricând,
Ca şi Ochiul care-i veşnic nu te va vedea nicicând!
Haina ta cea sufletească, tu, o spală mai curând,
Iute-ţi trece astă viaţă... Omule, vei fi pământ!
Unde sufletul umbla-ţi-va? Moartea să o ai în gând,
Luminează-te-n simţire, voinţa îmbărbătând.
Lui, doar Lui I se cuvine slavă, laudă şi cânt,
Untdelemnul fericirii: curge-n ceruri mirul sfânt;
Inundând, Iubirea vine printr-o inimă de Sfânt.
Doare viermele din mine, care e tot mai flămând.
Ultima înşelăciune e ... o luptă dusă-n vânt;
Moda e să vezi la altul ce-a greşit, seama neluând
Nici la tine, nici la Domnul, ce te vrea smerit şi blând...
E destoinic cel ce-nchide ochiul său ca-ntr-un mormânt,
Zornăindu-şi înlăuntrul, păcatul zgomot făcând,
Evantai de întuneric se destramă, doborât,
Unde-i harul şi mireasma, nu încape ce-i
urât.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
Commenter cet article