Sfantului Mucenic Teodor Neamtul

Sfântului Mucenic Teodor Neamţul

Aşa voit-a Domnul, ca între cei păgâni

Să fie doar Teodor plecat spre rugăciuni.

Al lui fiu străluceşte, curat precum un crin,

Ei află bucuria şi sprijinul divin.

Nu mult durează-acestea, căci idolatrii vor,

Mânaţi de-nşelătorul, să stingă facla lor:

La sorţi trăgând copilul, vor iute a-l jertfi,

La zei... Atunci Teodor putu mărturisi

Credinţa lor aleasă, slăvită, de creştini,

Ce nu-i înăbuşită, acolo, între spini.

Pe idoli îi defaimă, sunt pietre fără glas,

Dar auzind păgânii, săriră-n sus ca arşi.

Pe Teodor acela, ce-i în Kiev venit,

Şi pe Ioan copilul, pe loc i-au osândit;

La moarte, cu furie, fără a cugeta,

Că ei, primind martiriul, cununa o vor lua.

Aşa voit-a Domnul, ca locuinţa lor,

Ce fuse dărâmată de-acei năvălitori,

În scurt timp să ajungă biserică, lăcaş

Al dragostei eterne... chiar în acel oraş!

Când vrei să stingi o faclă, chiar dacă tu nu ştii,
Prin Pronia cerească se-aprind mii de-alte mii...


Spre povestirea vieţii Sfântului Mucenic Teodor Neamţul (pe scurt), serbat la 12 iulie împreună cu fiul său, Ioan, click aici.



Autor: Prof. Religie Mirela Șova