Sfântului Mucenic Teodor Neamţul
Aşa voit-a Domnul, ca
între cei păgâni
Să fie doar Teodor plecat spre rugăciuni.
Al lui fiu străluceşte, curat precum un crin,
Ei află bucuria şi sprijinul divin.
Nu mult durează-acestea, căci idolatrii vor,
Mânaţi de-nşelătorul, să stingă facla lor:
La sorţi trăgând copilul, vor iute a-l jertfi,
La zei... Atunci Teodor putu mărturisi
Credinţa lor aleasă, slăvită, de creştini,
Ce nu-i înăbuşită, acolo, între spini.
Pe idoli îi defaimă, sunt pietre fără glas,
Dar auzind păgânii, săriră-n sus ca arşi.
Pe Teodor acela, ce-i în Kiev venit,
Şi pe Ioan copilul, pe loc i-au osândit;
La moarte, cu furie, fără a cugeta,
Că ei, primind martiriul, cununa o vor lua.
Aşa voit-a Domnul, ca locuinţa lor,
Ce fuse dărâmată de-acei năvălitori,
În scurt timp să ajungă biserică, lăcaş
Al dragostei eterne... chiar în acel oraş!
Când vrei să stingi o faclă, chiar dacă tu nu ştii,
Prin Pronia cerească se-aprind mii de-alte mii...
Spre povestirea vieţii Sfântului Mucenic Teodor Neamţul (pe scurt), serbat la 12
iulie împreună cu fiul său, Ioan, click aici.
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova
Commenter cet article