La icoana Maicii Domnului Turliani din Mikonos

Furată de piraţii ce mânăstiri prădară,

Icoana Maicii-n mare ajunse, pentru ani,

Din Katapoliani, pe mână de tâlhari,

Iar cei ce îndrăznit-au, în valuri se-necară.

Şi-a stat dreaptă pe ape, călugării s-o afle,

Erau doi, şi-mpreună lăcaş i-au ridicat,

Cu multă bucurie ei i s-au închinat,

Măicuţei Turliani, Fecioarei Preacurate.

Dusă-n pelerinaje, purtată de creştini,

Precum e giuvaierul venit din altă lume,

Icoana minunată, în valuri de tămâie,

Aşa-i întâmpinată, cu lumânări în mâini.

Grabnic vindecătoare, speranţă aducând,

Cât ţine Postul Mare icoana e plecată,

În sâmbăta lui Lazăr, iarăşi înapoiată,

La locul ei din Turlos, pe toţi îmbărbătând.

Măicuţa, prin icoane, e peste tot în lume,

Creştinii i se-nchină, cu gând de rugăciune.

La icoana Maicii Domnului Turliani (Mikonos), venită pe ape din Katapoliani (Paros), în Grecia. 

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova