Eu stau si bat - de Silvia Moian

Eu  stau  şi  bat

Eu stau la uşa ta şi bat.                                        
De ce ţii sufletu-ncuiat ?
De ce nu vrei să Mă primeşti pe Mine?
Căci Eu vreau ca să fiu mereu cu tine.

Şi clanţă, Eu nu am afară.
De vrei, mă laşi să intru în astă seară,
Sau mâine dacă vei voi.
Dar vezi, o, dragul meu, să nu întârzii.

Eu te iubesc, îţi ştiu trecutul, te-am creat.
De ce vrei să mai duci o viaţă în păcat?
Cu Mine, lumină o să ai şi pace.
Iar sufletul în întuneric, nu va zace.

Eu stau la uşa ta şi bat.
De ce ţii sufletul încătuşat ?
Deschide şi primeşte harul meu divin.
Şi atunci vei deveni din rob al patimii, stăpân.

Mai am răbdare să te aştept, dar până când?
Un vis e viaţa ta şi ceasul va suna curând.
De vrei să fii de-a pururi fericit cu adevărat,
Primeşte-n suflet pe divinul Împărat. 

by Silvia Moian