Bucurie-mi poate fi...

Bucurie-mi poate fi...

Tot ce-n juru-mi voi zări

Bucurie-mi poate fi:

Mingi şi alte jucării,

Făcute pentru copii.

Ce „nu-i voie" - şi mai şi!

De se mişcă-mi plac mai mult,

De pericol nu ascult.

Că-i „uf, uf" habar nu am,

Nici nu ştiu că muşcă „ham".

Nu-i voie să încercăm?

Iar de stric cumva ceva...

Nu cred că voi lua „na, na",

Pentru că sunt foarte mic

Şi nu ştiu că-i rău să stric.

Vărs şi cana cu lăptic...!

Lasă că mă fac eu mare,

Şi atuncea, frăţioare,

Nu-mi mai spune orişicine:

Fă aşa, ca să faci bine.

O să fac atunci ... ca mine!

Însă până-n acea vreme,

Când va fi şcoală cu teme,

Să mă joc cu tot ce văd,

Lăsând în urmă... prăpăd...

Pân' la urmă, fac ce pot!

(Semnat: prichindelul care şi-a vărsat castronelul.)

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova