Postul Mare - Treapta XX

Postul Mare - Treapta XX

„Dacă am înţelege corect suferinţele şi le-am vedea ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu - pentru că într-adevăr aşa este - cât de diferit ne-am simţi, ne-am da seama că deşi mergem spre Golgota împreună cu Hristos, ne aflăm deja înlăuntrul Raiului! Adeseori, ne simţim atât de nefericiţi pentru că ne lipseşte un lucru sau altul - de fapt nu ne lipseşte nimic şi chiar dacă ne-ar lipsi ceva n-ar trebui să fim nefericiţi - am putea să spunem din nou:

Dumnezeul meu, Tu mi-ai luat-o înainte şi Îţi mulţumesc pentru că eu n-am avut dorinţa să mă lipsesc de anumite lucruri mulţumitoare, dar Tu mi-ai ieşit înainte şi ai îngăduit să vină astfel de strâmtorări, încât să fiu lipsit. Îți mulţumesc, Dumnezeul meu, Îți sunt recunoscător!"

(Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, în „Taina suferinţei", Editura Bizantină, 2007)

A dat Crucea-n floare,

Într-o Duminică mare.

Crucea mi-a-nflorit şi-n spate,

Pe neaşteptate.

Mir-bobocii mir-miros,

Prevestindu-L pe Hristos.

Cade smirna harului

În groapa amarului.

Copilaşi Crucea sărută,

Bucuria îi inundă.

Doare roua brobonită

Pe inima ruginită. 



Autor: Prof. Religie Mirela Șova